Zizou si Macca au stins lumina

Dupa 19 ani, Real a învins în sfîrsit pe „Camp Nou”. Mai important e însa demarajul pe care madrilenii l-au luat în cursa pentru cîstigarea trofeului.

Liga Camsionilor – semifinale, tur: FC BARCELONA – REAL MADRID 0-2

Parca niciodata în cei 100 de ani de existenta al clasicului derby spaniol tensiunea n-a fost atît de mare. Barcelona si Real Madrid s-au mai întîlnit, pe „Camp Nou” ori pe „Bernabeu”, de fiecare data au fost scîntei, dar nu cît sa aprinda o asa vîlvataie. Champions League a fost combustibilul ce a alimentat focul.

Acum 42 de ani, cît a trecut de la ultima confruntare dintre cei doi colosi într-o competitie continentala, la mijloc era doar orgoliul, eventual dorinta de afirmare. Acum s-au strîns si banii, foarte multi bani, oferiti cu generozitate de UEFA, astfel ca mirajul patrunderii în finala de la Glasgow a facut ca toata atmosfera specifica din jurul partidei sa fie înmultita cu 10.

Barça fara Rivaldo, Real fara Figo. Echilibrul parea a fi pastrat si la absentele din cele doua garnituri. La Madrid, Morientes finaliza lista indisponibililor. Dincolo, Puyol si Xavi înclinau finalmente aceasta balanta în favoarea gazdelor. Si asta pentru ca, desi lipsa primului avea sa fie compensata penibil de Reiziger, suficient de vinovat la golul lui Zidane, decisiv în desfasurarea ulterioara a evenimentelor, imposibilitatea folosirii lui Xavi s-a dovedit pîna la urma decisiva. Barcelona n-a avut aseara pe nimeni la constructie, creierul echipei, expresie uzata si lemnoasa, dar suficient de adevarata, fiind în tribune.

Astfel ca tot jocul catalanilor s-a bazat pe viteza lui Overmars si Saviola, buna poate la cursele de cai, dar nu la fotbal, pe inspiratia lui Kluivert, pe determinarea lui Luis Enrique si pe privirea de killer a lui Rochemback, dar precizia paselor „playmaker”-ului a lipsit chiar mai mult decît geniul lui Rivaldo.

Barcelona a atacat în majoritatea timpului, cu o prestatie absolut remarcabila daca tinem cont de prezentele vecine cu dezastrul din ultimele partide de campionat, inclusiv cu Real, a avut o gramada de ocazii, unele chiar foarte mari, dar cei care justifica superioritatea unei formatii prin numarul mai mare de ocazii se gasesc doar în România. În Liga Campionilor, superioritatea se vede numai pe tabela de marcaj. Restul, e detaliu.

Cum ar fi evolutia Madridului. Extrem de prudenta în trei sferturi din meci, aducînd cu Bayernul criticat de toata lumea dupa momentul „Bernabeu”, dar superoportunista. O ocazie poate sa însemne un gol si o calificare în astfel de dueluri a fost propozitia auzita, probabil, cel mai des de madrileni în zilele de pregatire a derbyului. Si au înteles-o, aplicînd-o.

Evident, au avut si cu cine, pentru ca daca nici Zidane nu poate profita de astfel de momente, atunci nimeni nu mai poate. Francezul e clar numarul unu mondial si a aratat-o. A marcat un gol superb, a pus punct unei traditii negative a „albilor” în Catalunya ce dura de 19 ani si a subliniat o fraza pe care am tot auzit-o în acest sezon: Real e marea favorita la cîstigarea Ligii. Cît despre McManaman, el n-a facut altceva decît sa stinga lumina peste Barcelona.

FC BARCELONA – REAL MADRID 0-2
(Zidane 55, McManaman 90 plus 2)

BARCELONA: Bonano – Reiziger (59 Geovanni), F. de Boer, Abelardo (73 Christanval), Motta (82 Gabri) – Overmars, Rochemback, Luis Enrique, Cocu – Kluivert, Saviola. Antr: C. Rexach

REAL MADRID: Cesar – Salgado, Hierro, Helguera, Pavon, Roberto Carlos – Makelele, Zidane, Solari (89 F. Conceicao) – Raul, Guti (80 McManaman). Antr: V. del Bosque

A arbitrat: Anders Frisk (Suedia)
Returul se va disputa la Madrid pe 1 mai.

Sursa: www.prosport.ro