Zidane, monumental, Real!
Golul de antologie al francezului Zinedine Zidane a îndreptat Liga Campionilor spre Madrid. Centenarul „albilor” e salvat.
Finala Ligii Campionilor. Ce asteptam noi, ca spectatori neutri, venind dintr-un fotbal ce a încetat inclusiv sa viseze ca odata si-odata se va mai ridica la înaltimea acestor uriase confruntari? Evident un spectacol de calitate, care sa ne bucure ochii obositi de tot ce vedem pe-acasa. Un 3-3, de ce nu 4-4? Prelungiri si lovituri de departajare apoi.
Într-un cuvînt, cît mai multe minute de adevar. Pronosticuri? Greu. Logica ne îndeamna sa mergem pe mîna Madridului, fortat sa învinga de un destin istoric, ce ar putea deveni lejer isteric, la esec. Dar parca nici Leverkusen nu e de neglijat. Nemtii sînt nemti, iar cuvîntul criza e la ei de cele mai multe ori substituit de ambitie. Hotarît lucru, e greu de dat un pronostic, mai ales într-o finala ce se joaca dupa sistemul meciului unic. E limpede, oricine poate învinge.
Începe meciul. Cîteva faulturi, nu exagerate, dar nici blînde. Fiecare echipa încearca sa obtina controlul asupra jocului. Minutul 5. Aut de margine pentru „albi”. Arunca foarte lung Roberto Carlos, dar Raul nu întelege intentia brazilianului. Dar nici nemtii nu par a crede ca e vreun pericol de aici. Mare greseala. Minutul 9. Din nou aut de margine pentru Real. Aceeasi parte stînga a atacului lor, un pic mai în fata, cam pe la centru.
Roberto Carlos arunca din nou extraordinar, conexiunea cu Raul se realizeaza, Lucio e complet derutat, Raul trage, nu foarte tare dar bine plasat, marcîndu-i un gol greu de crezut portarului Butt, care, pentru a respecta adevarul întru totul, a scapat mingea în poarta ca pe un sapun în cada cu apa rece. E 1-0 pentru Real, lucrurile par a merge spre bine, spre cea de-a 9-a Cupa a Campionilor.
Renumele lui Bayer vine si de la aspirine, dar si de la capacitatea echipei lui Toppmoller de a reveni în situatiile cele mai grele. Egaleaza asadar Lucio, cu capul, dintr-o faza fixa si meciul se ia de la capat. Urmeaza o perioada calma, fara ocazii si reusite însemnate, cu cele doua combatante, speriate si ele parca de amploarea lucrurilor, nemaireusind mare brînza.
Pîna la Zidane. Dictionarul de sinonime e marunt pentru a defini momentul stelar al francezului din finalul primei reprize. Colosal, monumental, formidabil, excelent, fenomenal, imens, grandios, enorm, gigantesc, titanic, cum doriti sa caracterizati golul francezului e acelasi lucru. Centrare gen „lumînare” Roberto Carlos si voleu fara preluare al lui Zizou, de la marginea careului. Cel mai bun jucator din lume? Probabil ca da.
De la vestiare s-a iesit cu 2-1 pe tabela deci pentru Real Madrid. Si cu o ploaie deasa si rece, ce a reamintit tuturor ca Glasgow e, totusi, în Scotia. O ploaie ce a înghetat parca puterea de lupta a nemtilor, care n-au mai gasit resursele necesare egalarii. Nici madrilenii nu le-au mai gasit pe cele ale atacului, cu singura diferenta ca ei aveau deja sacii urcati în caruta de golul lui Zidane.
Astfel ca unicul aspect demn de notat într-o repriza mai degraba cenusie, ca vremea de afara, ramîne înlocuirea lui Figo si reactia de nemultumire vizibila a portughezului, care declarase de nenumarate ori ca a lasat Barcelona pentru Real tocmai ca sa poata cîstiga Liga Campionilor.
Ceea ce, de fapt, a si reusit. Pesemne ca nici nu se putea altfel. Zeul Fotbal n-a vrut sa întoarca spatele chiar de tot echipei sale favorite. A se vedea în acest sens ultimele minute, cu Iker Casillas de-a dreptul miraculos în poarta unde îl înlocuise pe Cesar. Iar Real Madrid si-a înnobilat, prin aceasta a 9-a Liga a Campionilor, centenarul.
Sursa: www.prosport.ro