ZIARIȘTI și ARTIȘTI în TARA NAIVILOR
În fond, ne ajutam unii pe alții: ei canta pentru noi la radio, chiar daca una din zece piese romanești suna ok, iar noi scriem (zicem) despre ei, chiar daca unul din 10 articole (intervenții radio) e de bine. E un schimb, un troc, o stare de echilibru.
Se spune ca reclama negativa nu exista, așa încat orice comentariu acid la adresa artiștilor ar trebui sa îi încante, tot așa cum orice piesa romaneasca, fie ea și proasta, în mod sigur își va gasi segmentul de ascultatori care s-o placa, pentru ca audiența radioului sa se mențina la un nivel constant (de bun), iar noi, dj-ii, sa fim fericiți. Pana la adanci batraneți. End of story…
De produsul finit al ambelor parși, tot poporul nostru minunat e cel care beneficiaza. Fara el, noi toți, ziariști și artiști, ne-am plictisi vorbind și cantand unii despre alții… Tabloul vazut din exterior pare minunat, de basm: revistele viu colorate și radiourile americanesc dichisite canta (scriu despre) muzica artiștilor noștri plagiatori, barfitoarele elibereaza bancile din fața blocului cand sosește telenoveaua, spre bucuria copiilor care se pot juca în voie, maneliștii se lauda cu ultima „scula” audio „bagata” în mașina, pentru ca și mai mulți decibeli sa polueze aerul, oricum poluat, cu glasciorul incon-fund-abil al purtatorilor de mustața îmbacsita de shaorma, gospodinele își pun vecinele sa le aminteasca despre emisiunea pe care din dragoste nu vor s-o piarda (daca aș avea putere, aș da o lege care sa interzica „emisiunile” tv în care se speculeaza sentimentele și implicit se excita glandele lacrimogene.
TRAIRILE EMOTIONALE MA PRIVESC PE MINE ȘI NU O TARA ÎNTREAGA !) Tara e naiva. Muzica și radiourile sunt prea complexe pentru ea. Ziariști și artiști din toate colțurile, uniți-va!
Ovidiu Stanescu