Welsh Corgi Pembroke

Tara Galilor este leaganul a doua rase de câini ciobanesti absolut speciale: „fratii” Welsh Corgi – Cardigan si Pembroke. Iar cei doi seamana atât de mult încât pentru a simplifica lucrurile putem spune ca Pembroke este cel cu coada scurta.

Aspectul lui este insolit: capul si corpul sunt „full size”, dar picioarele par a fi doar un sfert din cât era cazul. De aceea, stapânii lor povestesc ca multa lume, vazând un Corgi pe bancheta unei masini, si-au închipuit ca este un… Ciobanesc German ciudat colorat.

Legenda spune ca Pembroke este un câine fermecat. Si ceva, ceva trebuie sa fie adevarat! Se spune ca el tragea calestile zânelor iar spiridusii îl încalecau în luptele împotriva raului. Chiar si astazi, cei care au privirea patrunzatoare si inima deschisa pot observa ca Pembroke poarta înca pe spate saua pusa de zâne…

Varianta prozaica a istoriei rasei spune ca acest câine este originar din Tara Galilor, regiunea Pembrokeshire. Se pare ca stramosii lui sunt Vallhundul (câine ciobanesc scandinav), adus la începutul primului mileniu de catre marinarii suedezi, si Spitzii adusi de flamanzi.

Nu s-a putut afla de când au adoptat galezii Pembrokul drept câine de lucru si cum s-a facut selectia rasei, dar se stie ca, de cel putin trei secole, el este indispensabil ajutor al ciobanilor, dar si câine de companie. Nici asupra denumirii Corgi lucrurile nu sunt foarte clare. S-ar putea sa fi derivat din sintagma cur-dog, însemnând câine de lucru sau câine-pitic, conform altei variante de interpretare. S-a sugerat chiar ca, în Tara Galilor, toti câinii mici, de lucru, erau cândva numiti Corgi.

Aceasta idee este destul de logica, de îndata ce si Pembroke si Cardigan – rase „pitice” galeze, despre care se presupune ca nu au origini comune – poarta, de mult timp, denumirea generica Welsh Corgi. În 1920, Kennel Clubul englez a recunoscut Welsh Corgi drept „rasa-pura”. Abia în 1934 s-a facut separarea în doua rase: Cardigan si Pembroke.

Marea popularitate de care a început sa se bucure rasa în anii 1930 se datoreaza unei întâmplari petrecute în familia regala britanica: Ducele de York le-a facut cadou fiicelor sale un pui de Pembroke, pe nume Rozavel Golden Eagle. Cea care s-a atasat în mod deosebit de acel catelus a fost printesa Elisabeta, adica actuala regina Elisabeta II, si, de atunci, Welsh Corgi Pembroke a ramas rasa favorita a familiei regale.

Caracteristici
Picioarele groase si foarte scurte în raport cu lungimea corpului sunt principala caracteristica fizica a unui Welsh Corgi si sunt efectul achondroplaziei (forma ereditara de distrofie osoasa), ca si în cazul Bassetilor. Desi nu este mai înalt de 30 cm, el se considera un câine mare si este plin de încredere în fortele proprii.

Dar, decât sa va explicam noi cu cine aveti de-a face, mai bine ascultati pe cineva care e deja „patit”: «Tori este foarte ocupata, cât e ziua de mare. Întâi, trebuie sa duca într-o camera toata încaltamintea lasata pe jos, prin casa. Uneori vrea sa-mi ia si pantofii din picioare…

Apoi, e musai sa-i fure mingea lui Shelby si trage de ea pâna când uriasul ala încapatânat de Rottweiler cedeaza. Urmatorul punct din program: cineva a uitat matura în mijlocul curtii, iar Tori o „conduce” la locul ei, alaturi de greble. În continuare, ma ajuta sa îngrijesc florile din gradina si are o idee fixa: sa duca uneltele înapoi în magazie.

Catre prânz, ies copiii de la scoala de alaturi si au nevoie de Tori (crede ea!) ca nu cumva sa se rataceasca vreunul. Cât e la joaca, în parc, cu ceilalti catei, nu-l lasa pe nici unul dintre ei sa se îndeparteze de grup. Este atât de plina de energie si de initiativa încât am poreclit-o Tori-terorista.

Are doar 6 luni, dar, precum orice Corgi care îsi respecta originile, este vesela, prietenoasa, neobosita si, mai ales, nu se poate abtine sa nu adune la un loc toate obiectele (sau fiintele) care par ca ar trebui sa stea împreuna.» „Apucatura” asta cu adunatul este determinata de foarte puternicul instinct de câine ciobanesc, care, la un Welsh Corgi, se manifesta în cele mai neasteptate moduri: trebuie sa-l întelegeti si sa nu va enervati.

Altfel, este un catel minunat si deosebit de inteligent, pe care îl puteti învata foarte repede, ca într-o joaca, aproape orice. Exceleaza în concursuri de tot felul: mini-Agility, Obedience, concursuri de urma si cele pentru câinii ciobanesti (de adunat si mânat oi).

O alta caracteristica a rasei: comportamentul unui Pembroke trebuie sa fie impecabil, lipsit de cea mai mica urma de agresivitate si plin de dragoste fata de oameni. Si, cu cât îl veti iubi mai mult, cu atât va va iubi mai mult.

Întretinere
Ca orice „câine la metru”, Pembroke este predispus la afectiuni ale coloanei vertebrale. De aceea, nu trebuie sa fie lasat sa sara de la înaltime si nici sa topaie pe scari. Fiind foarte mâncacios, poate deveni repede obez, ceea ce îi pune în mare pericol sanatatea si chiar viata.

Se poate adapta si la traiul într-un apartament, dar exista o conditie: sa aiba zilnic cel putin doua „portii” de plimbare si sa nu stea singur mai mult de 7-8 ore. Altfel, nu-si consuma energia, se plictiseste si s-ar putea sa gaseasca niste ocupatii care sa nu va placa deloc!

În mod curent, este suficient sa-l periati saptamânal. În schimb, în perioadele de napârlire, operatia trebuie efectuata cel putin o data pe zi.