Viorel Gaiţă şi Ovidiu Ianu: “Cu răbdare şi umor, trecem vara mai uşor!”

Viorel Gaiţă – Peripeţii canadiene

– De ce-ai plecat în Canada, în 2000?
Bunica mea mi-a spus în copilărie că, în 2000, va fi sfîrşitul lumii. Aşa că m-am gîndit să-mi petrec sfîrşitul lumii într-o Lume Nouă. În cei opt ani petrecuţi acolo, am învăţat două limbi la perfecţie (engleza şi franceza), cum să-mi scot maşina de sub zăpadă în 45 de minute şi cum să vînd aproape orice.
 

– Ai lucrat în televiziune şi acolo. Cît de diferit e siste­mul faţă de al nostru?
În Montreal, am moderat o emisiu­ne săptămînală în română, pentru un post de televiziune comunitar. Acolo există un sindicat foarte puternic al lucrătorilor din televi­ziune. De exemplu, dacă spaţiul alocat înregistrării emisiunii din studio era, să zicem, între 15.00 şi 17.00, la ora 17.00 fix, tot personalul din studio înceta munca. De cîteva ori, am rămas cu emisiunea neter­minată şi a trebuit s-o completez cu materiale înregistrate. Asta pînă mi-am eficientizat stilul de muncă.
 

– De ce ai ales să te întorci în România?
Am mai spus-o şi o repet: deşi poate părea patetic, n-am reuşit să-mi scot România din minte şi din inimă. Cu cei doi copii – Andrei, de 6 ani şi 9 luni, şi Diana, de 1 an şi 10 luni – am vorbit întotdeauna acasă în limba română, ne-am uitat la programele româneşti prin satelit, am venit în ţară aproape în fiecare an. Încet-încet, balanţa a înclinat spre România şi iata-mă aici.
 

– Cum a apărut “Miştok Show”?
Emisiunea a apărut din ideea de a concura pe piaţa de televiziune cu un format proaspăt, care să integreze umorul, ironia fină şi dialogurile cu invitaţii. După monologul meu de început, există un scurt dialog cu Ovidiu Ianu. În fiecare ediţie, acesta întruchipează un “personaj” (fotbalist, gunoier, medic, pescar, miner, dansator), iar pentru cei de acasă el este… Bebe. Lozinca acestei emisiuni este, deocamdată, “Cu răbdare şi umor, trecem vara mai uşor!”. Şi, aici, ne adresăm în primul rînd celor care şi-au cheltuit deja banii de concediu pe televizoare cu plasmă, la care să urmărească noua noastră emisiune, sau celor care sînt nevoiţi să muncească pe timpul verii pentru a-şi achita dobînzile la creditele doar cu buletinul.
 

Cine ţine la miştouri

– Cum l-ai ales pe Ovidiu?
Cu Ovidiu am colaborat şi la emisiunea “Echipa mobilă“, o emisiune cu camere ascunse, pe care o realizam înainte să plec. Am ţinut legătura cu el în toţi aceşti opt ani şi pot spune că Ovidiu a fost unul din factorii care m-au determinat să mă întorc – în fiecare e-mail, în fiecare discuţie telefonică pe care o aveam, îmi mai strecura cîte un fitil, cîte un îndemn de a mă întoarce, că e nevoie de mine pe piaţa de divertisment TV din România.
 

– Pînă unde mergeţi cu miştourile?
Nu există limită – decît cea a bunului simţ şi a CNA-ului. Cu invitaţi care ţin la tăvăleală din punct de vedere al simţului umorului (ca, de exemplu, Mădălin Voicu sau Silviu Prigoană) mergem pînă la capăt. Cu alţii, mergem pînă cînd se ridică singuri şi pleacă din emisiune.
 

– Cît de tare s-au schimbat românii cît ai fost plecat?
N-am avut ocazia să mă ciocnesc cu românii decît pe stradă, deocam­dată. Iar strada a rămas acelaşi spaţiu deschis, neconvenţional, în care omul simplu devine actor, pentru că, nu-i aşa, România este ţara în care avem un actor la fiecare colţ de stradă şi un poet la fiecare sticlă de vin. Umorul de stradă mi se pare o sursă de umor care n-a fost exploatată îndeajuns.
 

Ovidiu Ianu – Umorul la români

– De cît timp îl cunoşti pe Viorel?
Pe Viorel îl cunosc din perioada studenţiei, mai exact de prin 1987-1988. Amîndoi susţineam activităţi umoristico-subversive, făcînd mişto de sistemul comunist şi dînd emoţii, din această cauză, părinţilor şi profesorilor.
 

– Ce-ai făcut după ce a plecat Gaiţă în Canada?
Cînd Viorel a plecat, “Echipa mobilă“ a devenit atît de mobilă încît s-a împrăştiat imediat: Ovidiu Cuncea şi Marius Drogeanu au semnat cu Prima TV, iar eu mi-am văzut de drumul meu, care înglobează actoria, televiziunea şi producţiile de evenimente. Am jucat un rol micuţ în “La bloc”, am mai colaborat cu Antena 1 la “Paparazzi”, am fost producător la “Viaţa în direct” – B1 TV, am avut un rol de poliţist corupt în “Clanu’ Sprînceană“ şi am jucat în zeci de casting-uri. Iar în 2001, alături de Dragoş Moştenescu, am pus bazele unei firme de producţii de evenimente şi am căpătat ceva experienţă şi în acest sens.
 

– De cîte ori ţi-a trecut prin minte să pleci din ţară?
M-am gîndit “ce-ar fi dacă…?” imediat după 1989. Dar, după cîteva zile, mi-am zis că n-aş suporta lipsa… lipsurilor de tot felul şi, mai ales, a prietenilor. Pentru mine, prietenii înseamnă foarte mult. Şi mă pot lăuda cu mulţi prieteni foarte buni. În 2006, viaţa mi-a demonstrat că alegerile mele sînt corecte. Am scăpat dintr-un accident de maşină din care, de obicei, nu mai rămîne decît un reportaj sinistru la ştiri. O dată în plus, am înţeles că noi, oamenii, avem tendinţa proastă să ne creăm false valori şi să ne credem nemuritori. După o asemenea experienţă, vezi altfel viaţa.
 

– Pînă acum, care au fost cele mai tari faze pe care le-aţi filmat?
Avem un fel de happening pe stradă, în care, într-un studiou ampla­sat pe trotuar, invităm diverşi trecă­tori să ne ajute să realizăm un direct. Le explicăm că nu ne-a sosit invitatul, în cîteva minute trebuie să emitem live şi, dacă se poate, să spună ei că sînt acel invitat. L-am avut în prima emisiune pe un tip genial, care a fost întîi primarul sectorului 5 (Van­ghelie), apoi şi-a schimbat tricoul şi a fost Piţurcă. Filmam şi nu-mi reveneam din uimire… În rest, am învăţat de pe vremea cînd făceam “Echipa mobilă“ să mă abţin să rîd la filmări.
 

– Pe cine nu vă permiteţi să luaţi la mişto?
Dacă ne gîndim că şi Dumnezeu are simţul umorului, putem glumi inclusiv pe seama lui. Iar dacă cineva nu crede că Dumnezeu are simţul umorului, să se uite cu atenţie în oglindă!

Miştok Show
luni, 20.30, Antena 1