Vinovat de diabet

Ati mai auzit ca un necaz nu vine niciodata singur. Intr-adevar, in afara ca m-am nascut in Romania, m-am mai si nascut in Romania. Si faptul de a fi roman e o super-oferta permanenta oferita de guvernul nostru care iti ofera la acest pachet si o doza de frustrare. 3 la 10.000.

Am diabet si am nevoie de insulina si de teste pentru glicemie. Am 21 de ani si cica o viata inainte. Dau bani pentru asigurare medicala si statul imi da cu tifla. De ce imi da cu tifla? Pentru ca poate.

Lunar, o persoana care sufera de diabet trebuie sa primeasca gratuit insulina si, in cazul persoanelor pana in 30 de ani, si o cutie cu teste pentru glicemie. Glicemia trebuie pastrata sub control cat mai bine, altfel intervin complicatii. Testele sunt absolut insuficiente pentru pastrarea unui echilibru glicemic cat de cat decent, asta in cazul in care pacientul are norocul sa le primeasca.

La mine, e a treia luna la rand cand nu le primesc. De ce? Bineinteles, nu sunt bani, mi se raspunde de la cabinetul medical. Nu ma intreaba nimeni cum e sa stai permanent cu gandul ca iar nu am teste, iar imi fac insulina la noroc si, pe termen lung, ca asta e inca o picatura ce poate va duce la complicatii fizice deloc placute la varsta mea.

Dar nu-i nimic, spune guvernul, noi sa fim sanatosi.

In urma cu cateva luni, guvernul s-a gandit ca diabeticii prea si-au luat-o in cap de mai vor si insulina. Medicamentul, necesar unui diabetic ca aerul unei fiinte, nu a mai fost distribuit prin farmacii in multe orase din tara, din lipsa de fonduri. Si-atunci sa vezi circ: cozi interminabile de oameni disperati la farmacii, poate „doar-doar s-or aduce”, solutii de compromis degradante pentru o fiinta care are dreptul prin constitutie la ingrijire medicala, la respect din partea cadrelor medicale (se aude pana sus la dumneavoastra, domnule Branzan?) si, mai ales, la viata.

Un batran care statea la coada pentru insulina – desi insulina nu exista in farmacie – spunea ca el mananca varza si bea ceai de fasole ca sa isi scada glicemia. Pai cum sa nu-ti creasca glicemiaÂ…aaa..ma scuzati, tensiunea, cand guvernantii se joaca cu noi mai ceva decat cu un muc in timpul sedintelor parlamentare?

Sa mai spun si de cozile la care stai cu orele ca sa „pui mana” pe insulina sau pastile, de felul in care sunt tratati pacientii de asistente si de doctori (si cum unul dintre ei m-a facut proasta pentru ca am fost prea curioasa si m-am uitat inauntrul unui cabinet), de faptul ca directoarea clinicii de endocrinologie si diabet din Ploiesti a refuzat sa mai cumpere un tip de insulina nou, foarte performant si care ar fi ajutat o gramada de oameni, pentru ca insulina aceasta este „prea scumpa” si dansa are dreptul de a decide in numele pacientilor? De faptul ca a trecut cu tocurile-cui ale dansei peste dreptul de a alege al pacientilor, peste dreptul lor la un tratament mai bun? Si de faptul ca in momentul cand a luat aceasta decizie, clinica nu se confrunta inca cu probleme financiare? Nu mai spun.

Dar nu-i nimic, dupa cum spuneam, noi sa fim sanatosi. Daca putem. O intrebare mai am pentru Ministerul Sanatatii: data viitoare cand mi se va opri contributia pentru asigurarea medicala, nu-i nici o problema daca platesc cu ambalaje de napolitana Joe, da?

Alina