Victoria Bucun – Lecţia de dans

 

După epuizantele exerciţii, Victoria s-a întors la micuţul ei de patru luni, Nicolae, de care nu se desparte niciodată şi care de-abia îşi aşteaptă porţia de lapte matern, pe care Victoria i-o “furnizează” în fiecare pauză de dans. E clar că Nicolae e o mică vedetă, mereu în centrul atenţiei şi cu toată lumea strînsă în jurul lui, încearcînd să-i facă pe plac. Deja, bebeluşul şi bunica lui, care-l îngrijeşte cît timp mama este ocupată cu lecţiile de dans, au devenit parte a echipei lor. După “pauza de masă”, Victoria şi-a făcut timp şi pentru noi şi pentru cîteva poveşti din îndepărtata Basarabie, ţara ei natală. Acolo au rămas nu numai amintirile ei din copilărie, dar şi casa în care a crescut, familia şi destui prieteni. “Pentru mine, orice oraş este legat de oameni. Chişinăul este legat de ritmul de acasă, de părinţii mei şi de-asta mi-e dor. Bine, mama a venit aici, să stea cu mine şi cu băiatul meu, dar tata a rămas singur acolo şi de el mi-e cel mai dor!”.

 

Fata cu cozi împletite a venit prima oară în Romănia în 1994, la festivalul de teatru Ion Luca Caragiale. Prima imagine a Romăniei a fost exact aşa cum s-a aşteptat: “Bunicul meu era rus, dar a făcut şcoala de aviaţie la Iaşi. El mi-a povestit despre Romănia cum e, iar eu cînd am venit pentru prima dată aici am văzut-o cu ochii lui. Asta a rămas imaginea mea”. I-a plăcut ţara, i-au plăcut oamenii, lucrul cu ei: “Mie îmi plac foarte mult oraşele de provincie şi teatrele de acolo. La Bucureşti, n-am avut propuneri de colabo­rare. Am avut mai mult spectacole cu trupele de teatru de la Boto­şani, Oradea, Constanţa… Cel mai bine m-am simţit la Botoşani, acolo am lucrat mai mult timp, am avut spectacole foarte intere­sante. Acolo a rămas şi sufletul meu, la trupa de teatru din Botoşani”.

 

Deşi puţin cunoscută publicului romăn, Victoria Bucun are un CV impresionant. Şi-a pus amprenta artistică în peste 24 de piese de teatru şi a cîştigat nouă premii pentru cel mai bun coregraf. |i place mai mult intimitatea teatrului, dar se simte bine şi în platoul de filmare. Are la activ o multitudine de colaborări pentru diferite spectacole în toată ţara, iar de două ediţii face parte din echipa de coregrafi a emisiunii-concurs “Dansez pentru tine”. Debutul ei a fost încununat de succesul cuplului format din Carmen Stepan şi Victor Slav, cîştigătorii sezonului 2. Iată de ce are toate motivele să creadă că experienţa are şanse să se repete acum, cînd îi pregăteşte pe Alex şi pe Cristina. Am întrebat-o care să fie obstacolul cel mai greu de trecut atunci cînd lucrezi cu un neprofesionist, iar răspunsul a venit neaşteptat de firesc: “Timpul e cel mai mare obstacol. Trebuie să ai răbdare, încredere, pentru că numai aşa poţi lucra cu un om care n-a mai dansat niciodată. |nceputul contează cel mai mult. De la prima întîlnire îţi dai seama de lucrul ăsta. Aşa s-a întîmplat şi acum, cînd m-am întîlnit cu Alex şi cu Cristina, am înţeles că putem forma o echipă. Mai departe, e foarte uşor”. Toată lumea a observat toamna trecută că Victoria nu este doar un bun coregraf, ci şi o persoană cu multă imaginaţie, capabilă să creeze pentru fiecare dans cîte o mică poveste. Am fost curioasă să aflu ce anume o inspiră: “Cred că m-a influenţat foarte mult colaborarea cu teatrele. Acolo e vorba, într-adevăr, mai mult de implicare scenică, expresie corporală, dar e foarte important cu cine colaborezi. Eu am avut ocazia să lucrez cu regizori foarte buni, care probabil că au deschis ceva în mine, m-au făcut să văd lucrurile într-un anume fel. Inspiraţia mea vine din muzică, din lucrurile simple care se întîmplă pe stradă, de la orice, de la copil chiar. Dar, în primul rînd, cred că vine de la Dumnezeu, pentru că nimic nu-ţi aparţine. Fără El, nu poţi să faci nimic”. 

Pauza de dans

Dansul îi ocupă cea mai mare parte din zi, iar puţinul timp care-i mai rămîne îl petrece alături de familie. Nu mai are timp nici să gătească, dar îşi rezervă această plăcere atunci cînd se duce acasă, la Chişinău, şi se mîndreşte cu preparatele din peşte făcute de ea. Nu se gîndeşte la siluetă atunci cînd mănîncă ori cînd pregăteşte ceva, cu toate că-şi doreşte să revină la dimensiunile de dinainte de sarcină. “Sînt foarte pofticioasă. De un timp, mi s-au schimbat gusturile şi mănînc foarte multe dulciuri. Fructe, ciocolată, nu contează. Dulce să fie!”.