Veste bună
– Mamă, m-am măritat.
– Mazal tov!
– Dar să știi, mamă, nu e evreu…
– Ei și! Eu n-am prejudecăți!
– Să știi, însă mamă, că e și negru.
– Nu-i nimic. Eu am spus întotdeauna că omul trebuie să fie tolerant.
– Eu, ție, nu pot să-ți ascund nimic, mamă. E șomer.
– Înseamnă că ai să-l întreții tu. O nevastă trebuie să-și ajute soțul.
– Dar, mamă, dar după toate astea, n-avem nici locuință.
– Nu-ți face probleme, dragă. O să stați la noi.
– Da, dar voi n-aveți decât un singur dormitor.
– Tu și cu noul tău soț o să dormiți în pat, iar tata o să doarmă pe canapea în sufragerie.
– Și tu, mamă, unde o să dormi?
– În privința mea nu trebuie să-ți faci griji. Eu, oricum, în clipa când o să închid telefonul o să cad jos moartă.