Vertijul, o boala cu origine diversa

Mai multe organe sunt direct implicate in mentinerea echilibrului: ochii, muschii, (sau, mai precis, receptorii din muschi) si, in special, urechea interna. Toate aduc informatii care sunt prelucrate, la nivel cerebelar, mentinand permanent pozitia corpului

Ca sa poata exista echilibru, trebuie sa constientizam pozitia corpului in spatiu si sa o controlam. Primul organ care informeaza creierul in legatura cu pozitia corpului in spatiu este ochiul. La fiecare schimbare de pozitie, ochii dau o imagine diferita. Receptorii, diseminati in tot corpul, informeaza creierul asupra starii de tensiune a muschilor si de pozitia articulatiilor, deci, de orice fel de miscare. Un mare numar de informatii este adus la creier prin intermediul urechii.

La nivelul urechii interne, se gasesc canalele semicirculare ce contin un lichid numit endolimfa, care ajuta la determinarea miscarilor de rotatie, de acceleratie sau de inclinare a capului. Astfel se explica faptul ca dupa cateva rotiri, circuitul endolimfei este perturbat si apare senzatia de ameteala. Canalele care transmit informatiile sunt dispuse in unghi drept, in cele trei planuri, unele in raport cu altele.

Prin miscarea endolimfei sunt stimulati receptorii care transmit influxuri nervoase, care ajung la creier prin intermediul nervului vestibular. Creierul analizeaza informatiile si, ca raspuns, da ordin musculaturii, ca prin miscari fine sa corecteze permanent pozitia corpului.

De ce ametim?

Daca organele implicate au probleme, echilibrul va fi perturbat. O maladie neurologica, o tumoare cerebrala la nivelul centrului de echilibru, poate cauza vertij, pierderi de echilibru, tulburari senzitive sau motorii. Cel mai adesea, vertijul se manifesta prin senzatia ca totul se invarte in jur, sau ca obiectele din jur se misca. Vertijul nu trebuie confundat cu starea de lesin, care se refera la senzatia de pierdere a cunostintei, cadere si lovire.

Acest simptom (vertijul) rezulta din alterarea organelor senzoriale, la nivelul urechii interne, sau a cailor nervoase vestibulare de care sunt legate. Nevritele si compresia nervilor sunt principalele cauze de distrugere a nervului vestibular. Vertijul de origine cerebrala (centrala) este rezultatul unor infectii (encefalite) sau tumori.

Vertijul labirintic (periferic) se manifesta prin senzatia de rotire intr-un sens anume, de cadere, pe verticala, si de deplasare a obiectelor din jur. Este insotit de tulburari severe de pozitie, si de miscare, greata, voma, incetinirea ritmului cardiac. Poate fi de durata sau paroxistic (accese scurte). Sindromul labirintic periferic rezulta dintr-o leziune a urechii interne, sau din atingerea nervului vestibular.

Toate tulburarile se fac simtite pe aceeasi parte a corpului. Este insotit de scaderea auzului si de nistagmus rotativ (miscare continua, pronuntata, a globilor oculari). Cauzele sunt multiple: traumatisme ale urechii interne, hemoragie, intoxicatii cu streptomicina, chinina, hipertensiune, tumori ale unghiului cerebelos. Dezechilibrul se manifesta in timpul mersului, si da senzatia de zbor, instabilitate, betie si modifica pozitia axei corpului, provocand caderea.

Care sunt cauzele vertijului?

Clinic, se pot distinge patru tulburari de echilibru: marele vertij, ce apare izolat si a carui intensitate diminueaza la sfarsitul zilei. Primul diagnostic evocat va fi cel de traumatism cranian, cu fractura. Apoi, ameteala ar putea fi rezultatul unui accident vascular la nivelul trunchiului cerebral (hematom intracerebral).

Cele mai frecvente cazuri de acest gen apar dupa accidentele de motocicleta, cand persoana accidentata se plange de senzatia de ameteala. Sangerarea la nivelul urechii, paralizia faciala, scaderea auzului, sunt factori ce confirma diagnosticul. Examenul neurologic demonstreaza deficitul vestibular. Nevrita vestibulara virala este foarte frecventa.

Cel mai adesea, bolnavul sufera de ameteli intense, insotite de voma si de nevoia de a sta culcat. Crizele de vertij recidivante sunt scurte, izolate, acompaniate de tulburari auditive sau de cefalee. Vertijul foarte scurt, de cateva secunde, se poate declansa prin miscarile bruste ale capului. De asemenea, poate sa apara instabilitatea izolata. Maladia Meniere consta in tulburarea hidrodinamica a lichidului endolimfatic.

Afectiunea evolueaza sub forma de crize, ce dureaza mai multe ore si sunt marcate de : ameteala puternica, acufene, hipoacuzie, varsaturi. Tratamentul medical al vertijului Meniere utilizeaza diuretice, antivertiginoase, anxiolitice.

Cel mai frecvent, se intalneste vertijul paroxistic benign. Aceasta afectiune atinge, in special, persoanele in varsta care se trezesc in timpul noptii cu ameteli intense, de scurta durata, ce se repeta o data cu ridicarea din pat, si care au o durata de 10 – 20 secunde. Vertijul paroxistic nu este insotit de alte simptome. Un interogatoriu minutios este esential in examenul medical. Acesta permite stabilirea unui diagnostic corect.

Tratamentul este simptomatic, si, de regula, se trateaza cauza de fond. Daca aceasta nu este cunoscuta sau nu se poate trata, se impune utilizarea de medicamente antivertij, care vor fi prescrise in functie de fiecare caz in parte. Vertijul poate fi manifestarea si a unei afectiuni psihiatrice, de aceea este necesar, pentru diagnosticarea cauzei atat examenul neurologic, cat si cel psihiatric.

Materialul a fost realizat cu sprijinul dr. Mihnea Saidel, medic specialist mg/ mf, Centrul medical Dristor, tel: 344.29.68

Sursa: