Vanzarea Alro: o afacere din care toți au avut de caștigat

„Stii cine o sa cumpere Alro? Nu Pechiney sau Alcoa ci Marco International” era afirmația unui comerciant roman de aluminiu în luna februarie a anului trecut. La vremea aceea, singurul lucru pe care mulți dintre noi puteau sa îl spuna despre Marco era „cine sunt aștia?”.

În prezent, adica un an mai tarziu, casa de comerț americana este acționarul majoritar al Alro Slatina, are prima șansa la cumpararea Alprom Slatina și BBG Alum Tulcea și, în plus, a mai achiziționat de curand și o banca: Daewoo Bank.

La începutul lui 2001, lucrurile erau cat se poate de clare la Alro. Compania se pregatea sa raporteze un profit net de peste 60 de milioane de dolari și sa își reconfirme statutul de cea mai buna societatea de stat.

Acționariatul avea aceiași componența de cațiva ani buni: Autoritatea pentru Privatizarea – 54,7%, doua din cele mai mari fonduri de investiții de pe piața romaneasca, Broadhurst și Romanian Investment Company Cyprus (RIC) – 19 %, și o casa de comerț, Conef București – 10%.

Tot de cațiva ani buni, Gheorghe Dobra, președintele și directorul general al Alro, era considerat cel mai bun manager roman.

Singura necunoscuta din viața Alro în acel moment era poziția noii puteri politice, alese în toamna anului anterior, fața de privatizare.

Cu toata incertitudinea, însa, majoritatea industriei de aluminiu romanești era sigura ca prima șansa la achiziția Alro o are tot Pechiney, cel mai mare producator european de aluminiu și principalul furnizor de tehnologie al companiei romanești.

În fond, licența de producție a aluminiului la Alro aparține Pechiney, iar oficialii francezi efectuasera deja cateva vizite la nivel înalt în Romania.

Pana la urma, însa, nu a caștigat cine aștepta vanzarea companiei prin licitație internaționala (aproximativ 17 producatori de aluminiu și case de comerț din domeniu) ci aceia care au ajuns în postura de acționar important al Alro aproape nesesizați.

Unde nu au reușit unii (cu cifra de afaceri de cateva miliarde dolari) pe cai oficiale au izbutit alții (cu vanzari de 700 milioane dolari)….pe toate caile.

Primul pas: achiziția Conef

Pentru Marco International, privatizarea Alro a început în iunie 2000, cand casa de comerț a cumparat Conef București.

Conef a fost înființata în vara lui 1990, printr-o hotarare a guvernului Roman. Scopul inițial al Conef (Compania de Neferoase) a fost oferirea de consultanța pentru industria neferoasa a Romaniei.

La înființare, Conef a primit și participații de aproximativ 10% din companiile importante care activeaza în industrie (Alro, Alprom, Phoenix Baia Mare, Cesal Oradea, Larcon București etc.).

Proprietar al Conef a fost o buna perioada de timp SIF Banat-Crișana. Brusc, în 2000, SIF Banat Crișana se hotaraște sa vanda iar unul din acționarii minoritari ai companiei, Alexandru Elian, își exercita dreptul de preemțiune și achiziționeaza Conef pentru aproximativ 11,8 milioane dolari.

Dupa puțin timp, Elian vinde Conef, adica 10% din industria neferoasa romaneasca, catre Marco International cu 12,3 milioane dolari.

Calculat conform cotației bursiere, numai pachetul de 10,57% din Alro valora aproximativ 11 milioane de dolari.

Decizia de sus: de la New York

La fel de surprinzator ca tranzacția SIF Banat – Crișana – Alexandru Elian, în luna februarie a anului trecut fondul de investiții Broadhurst renunța la cea mai inspirata investiție a sa: pachetul de 8,46% din acțiunile Alro Slatina.

Conform unor surse de pe piața de capital, decizia de vanzare a venit direct de la New York, acolo unde se afla sediul central al New Century Hondings – societatea care administreaza Broadhurst, ordinul fiind executat fara comentarii în Romania.

Toate achizițiile de acțiuni de pe Bursa de Valori au fost complicate, negocierile avand loc la Londra și New York.

Conform unor surse de pe piața financiara, o echipa de bancheri care lucrau pentru banca de investiții de la Londra a grupului rusesc Alfa a instrumentat toate aceste achiziții. Brokerii din Romania doar primeau ordinele și prețul la care trebuiau executate.

Deși pachetul de acțiuni al Broadhurst a fost spart și plimbat prin Bursa de mai multe ori pentru a i se pierde urma, valoarea tranzacției a fost estimata la 10 milioane de dolari.

Pana sa își dea seama participanții la piața de ce se întampla, Marco International – prin mai mulți intermediari – ajunsese deja la aproximativ 20% din Alro. Reprezentanții Marco au negat la momentul respectiv implicarea în tranzacțiile cu acțiuni Alro.

Lovitura de grație: majorarea de capital

În luna mai a anului trecut, cand mediul de afaceri romanesc și internațional aștepta mai degraba anunțul de vanzare prin licitație, APAPS convoaca Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor (AGEA) Alro pentru a aproba o majorare de capital în numerar de 60 de milioane de dolari.

Motivul invocat: compania are nevoie de bani pentru accelerarea procesului de modernizare. Efectul direct al majorarii de capital ar fi fost pierderea controlului Alro de catre APAPS din cauza faptului ca statul nu are voie sa subscrie. Caștigatorul direct: Marco International, care și-ar fi majorat deținerea pana aproape de 50%.

Surse apropiate afacerii spun ca accelerarea procesului de modernizare, motivul care a susținut ințiativa de majorare a capitalului, i-a fost ceruta în mod direct președintelui Alro – Gheorghe Dobra de catre înalți oficiali din Ministerul Industriilor și APAPS cu doua luni în urma.

De asemenea, managerului Alro i-a fost refuzata în luna martie o majorare de capital prin încorporarea rezervelor din reevaluarea activelor, care ar fi dus capitalul social al Alro la 3.234 miliarde lei.

În aceste condiții, majorarea de capital în numerar cu 60 milioane de dolari propusa în mai nu ar mai fi avut același efect, diminuarea participației statului fiind mai mica.

Decizia Consiliului de Administrație Alro, în care majoritatea aparținea APAPS, de majorare a capitalului cu 60 milioane de dolari a declanșat un adevarat cutremur în mediile de afaceri romanești și internaționale.

„Nu vad nici un motiv pentru care majorarea trebuie sa aiba loc. Cei de la APAPS ar trebui sa fie nebuni sa aprobe o majorare care sa îi duca sub 50%. Compania nu are datorii și, cu siguranța, nu are nevoie de bani” declara atunci Harlan Zimermman, director al Romanian Investment Company Cyprus, care deținea 10% din Alro.

În saptamanile imediat urmatoare propunerii de majorare de capital, APAPS și Marco International au fost ținta unor acuze puternice venite din partea mass – media, cu atat mai mult cu cat Alro facea parte din programul de privatizare PSAL convenit cu Banca Mondiala. PSAL presupune privatizarea prin licitație internaționala, nu prin majorare de capital.

Sindicatele Alro, susținute inițial și de managerii companiei – cunoscuți adepți ai preluarii de catre Pechiney, au organizat imediat dupa propunerea de majorare mai multe marșuri de protest, acuzand APAPS ca arunca Alro în brațele unei companii care vrea sa o devalizeze.

Atacurile și presiunile puternice venite din partea Bancii Mondiale, presei și sindicatelor au transformat atunci APAPS într-un aparator înverșunat al privatizarii prin majorare de capital.

„Ce înseamna de fapt o majorare de capital în numerar: compania emite niște hartii și primește în schimb bani”, pleda Ovidiu Mușetescu, șeful APAPS în fața angajaților Alro.

Dupa o luna mai în care APAPS era la un pas de a-l scoate vinovat de scandal pe Georghe Dobra, managerul Alro, decizia de majorare de capital a fost amanata cu cateva luni.

Chiar daca nu a obținut decizia favorabila, Marco International a profitat de incertitudinea din jurul Alro pentru a-l convinge pe Harlan Zimermman, managerul RIC, sa vanda pachetul de 10% din acțiunile Alro.

Rezultatul: Marco ajunge la 30% din Alro.

O vara liniștita, dar decisiva

Dupa decizia de amanare a majorarii de capital, Marco International a folosit lunile de acalmie care au urmat pentru a rezolva doua probleme importante: sindicatele și creșterea participației în cadrul companiei.

Marco a semnat un contract social cu sindicatele prin care se angaja ca, daca devine acționar majoritar al Alro, nu va face concedieri și va menține salariile în termeni reali.

De asemenea, casa de comerț a lansat o oferta publica de cumparare pentru 13,29% din acțiunile Alro. Dupa închiderea ofertei, Marco ajunge la 42% din Alro și obține de la APAPS dreptul de a bloca în AGA orice decizie privind activitatea companiei daca dorește acest lucru.

Cu sindicatele și managerii în spate și cu o poziție puternica în structura acționariatului, Marco a rezolvat ecuația privatizarii înca din vara anului trecut.

Reîncepe circul

Consiliul de Administrație al Alro, avand în componența și doi reprezentanți ai Marco International, decide pe 17 august sa convoace din nou AGA pentru a vota o majorare de capital în numerar, de data acesta de 45 milioane dolari.

Banii nu mai urmau sa fie folosiți pentru modernizarea Alro ci pentru achiziția uzinei de alumina BBG Alum. Marco ar fi dat, astfel, doua lovituri: ajungea acționar majoritar al unui grup integrat de aluminiu, din care nu mai lipsea decat Alprom.

Numai ca, majorarea a fost din nou contestata de Banca Mondiala, care a cerut APAPS sa vanda Alro prin licitație. A urmat, deci, o a doua amanare a deciziei.

Un final previzibil și o tranzacție „complexa”

APAPS a relansat privatizarea Alro la începutul acestui an, cand a publicat în presa romaneasca și internaționala anunțul de vanzare prin licitație.

Anunțul acorda Marco International dreptul a cumpara numai 10% din Alro, adica atat cat îi trebuia pentru a deveni acționar majoritar, în caz ca nu are competitori la cumparare.

Poziția deja puternica a Marco în cadrul Alro nu a atras decat doi concurenți – casele de comerț Balli și Glencore, care s-au retras în final.

Ramasa în postura de singur ofertant, Marco International a negociat cu APAPS pentru doar 10% din acțiuni, pe care a platit 11,4 milioane de dolari.

Tragand linie și adunand, Marco a ajuns sa dețina 52% din Alro pentru 60 de milioane de dolari. Nu se poate spune ca nu este o afacere buna atata timp cand pachetul majoritar deținut de APAPS era evaluat anul trecut la 100 milioane dolari.

Semnarea contractului de privatizare, saptamana trecuta, a prilejuit o descatușare a nervilor din partea celor care au avut tangența cu tranzacția

Ovidiu Mușetescu a spus ca vanzarea Alro i-a creat „emoții, multa „neliniște și nopți nedormite”, pentru ca trecerea în proprietate privata a societații din Slatina a fost, în opinia sa, „cea mai dificila și sofisticata tranzacție a APAPS de pana acum”.

Peter Braun, șeful Marco pentru Romania, mai avea puțin și îmbrațișa toți participanții la semnare iar Gheorghe Dobra, directorul general al Alro, nu și-a putut înabuși un oftat în momentul parafarii tranzacției. Unii ar zice ca nu de fericire.

Ministrul Privatizarii a ținut sa spuna dupa semnarea contractului ca istoria îi va judeca pe cei care au îndraznit și vor îndrazni sa critice aceasta privatizare.

Acest lucru depinde în primul rand de abilitatea cu care Marco va gasi bani pentru a finanța investițiile de 300 milioane de dolari pe care au spus ca le vor face în industria romaneasca a aluminiului.

Suma promisa este uriașa pentru orice companie din lume. Poți sa te plangi, însa, de lipsa de bani cand ai propria ta banca? Mai ales în Romania.

Laurențiu IspirZIARUL FINANCIAR