Va conduc eu prin deșert, doar sunt român!

S-a aflat în preajma lui Petre Roman pe vremea când acesta purta celebrul sau pulover roșu. În timpul Revoluției a reușit sa piarda pixul de argint al lui Silviu Brucan.

În primii ani dupa Revoluție, Victor Vâjdea a fost coleg cu politicieni care astazi au în mâna soarta României.

Acum traiește la Amman, în Iordania, într-o casa aflata la sute de metri de ambasada Israelului – o zona unde sunt numeroase marșurile și mitingurile, ceea ce nu e o problema pentru un om cu „antrenament” în materie înca de pe vremea mineriadelor.

În timpul Revoluției, Victor Vâjdea s-a aflat la etajul 11 al TVR. A stat ore întregi sub birou, unde erau adunate multe telefoane care zbârnâiau continuu.

Misiunea lui era sa preia mesajele de la populație și sa le transmita mai departe. De sub birou a intrat pentru prima data în contact cu Silviu Brucan.

„Într-o noapte a venit un batrân la mine și mi-a spus: ‘Tinere, încearca și prinde-mi și mie numarul asta de telefon!… spune ca-l cauta profesorul Brucan’. Așa am aflat ca omul era acel personaj despre care auzisem… Ca sa notez mi-a dat un pix și a zis: ‘Ai grija, ca e un pix de argint!’. Dupa vreo doua ore zice: ‘Da-mi pixul!’. Evident, nu mai era”, povestește Victor Vâjdea.

Silviu Brucan a fost cel care l-a îndrumat spre biroul – atunci inexistent – al prim-ministrului, cu cuvintele „du-te acolo și spune ca te-am trimis eu!”.

Inginerul Vâjdea, care cunoștea cinci limbi straine (franceza, engleza, germana, italiana, maghiara) și care îi pierduse pixul la Revoluție îi facuse o impresie buna lui Brucan.

Munții de scrisori

În primele saptamâni ale noii sale slujbe, Victor s-a ocupat de trierea munților de scrisori care soseau pe adresa premierului de atunci, Petre Roman.

El își amintește acum ca printre cele mai numeroase – și ciudate – se numarau revendicari care vizau tronul României, salbe de galbeni, case; una venise de la arhitecta Anca Petrescu, care cerea nici mai mult, nici mai puțin decât Casa Poporului.

Tot în acei ani, Vâjdea i-a întâmpinat la Guvern pe reprezentanții companiilor Alcatel, Siemens, Ford sau Philips, care venisera sa sondeze posibilitațile de a face afaceri aici.

Victor Vâjdea a fost, pentru câțiva ani, omul de imagine al lui Petre Roman, primul premier al României post-decembriste.

„Petre era, la început, un tip foarte deschis și se putea comunica foarte ușor cu el. Deschis și sincer a ramas și azi”, spune Victor.

Problemele au aparut mai târziu: „Ceea ce mi s-a parut mie deranjant – pentru ca ne îngreuna noua munca directa pe care o faceam ca funcție, nu ca persoana – era faptul ca, încet-încet, cam dupa trei luni, în primavara 1990, structura din jurul omului care era atunci prim-ministru ne bloca într-un fel sau altul comunicarea directa cu cel în serviciul caruia eram”.

Întâmplator sau nu, cam în aceeași perioada a început declinul carierei lui Roman.

Oamenii de pe vremea lui Maurer

În scurt timp, lucrurile au luat o turnura neplacuta – „se închidea colectivul și mergea comunicarea tot mai greu”.

Oameni „cu experiența” s-au dorit înapoi în cercul puterii. Victor Vâjdea povestește: „Noi, tinerii, am fost izolați la un moment dat. Locurile noastre erau dorite de oameni foarte respectabili, care la vremea aceea trecusera binișor de 65 de ani și care erau acolo de pe vremea lui Maurer. Au zis: ‘E mai bine sa plecați voi, ca sa nu va dam afara’. Am zis și noi ca dragoste cu sila nu se poate și am plecat prin transfer la Ministerul Comerțului și Turismului, pentru aproape doi ani”.

Dupa perioada de munca la stat, a urmat sectorul privat, în firme de PR și apoi ca profesor la Institutul de Relații Publice și Publicitate din Timișoara.

Fara sa dea detalii despre acea perioada, Vâjdea spune ca a ramas cu un principiu referitor la relația cu șeful: „Daca șeful îți spune sa te tai în doua, tu trebuie sa-l întrebi „cum, pe verticala sau pe orizontala?”

Noul nostru coleg Nastase

Din perioada cât s-a aflat în preajma puterii, Vâjdea are destule amintiri despre actualii politicieni. De pilda, actualul ministru de externe: „Ar fi greu ca cineva sa nu se înțeleaga bine cu Mircea Geoana. E extraordinar de deștept și de bun”, spune Victor Vâjdea despre acesta, pe care l-a cunoscut pe vremea când era director de direcție în Ministerul de Externe, cu un etaj mai sus decât biroul în care lucra el.

Cei doi au fost chiar concurenți, la un moment dat, pe la începutul anilor ’90, pentru o bursa de profil la Paris.

„El a dovedit ca merita, a fost admis și a urmat cariera binecunoscuta. Raspunsul la orice întrebare despre el este: Mircea Geoana – jos palaria! Nu ma intereseaza ca persoana publica. E unul dintre oamenii caruia nu i s-au urcat fumurile la cap”.

Despre președintele Ion Iliescu, Vâjdea își amintește ca, în primii anii dupa Revoluție, acesta era peste tot.

„Toți trageau în așa un hal de el, încât mi-e greu sa spun ce facea, cu exactitate. Și la cinci ani dupa ce nu mai eram în sistem, oriunde ma vedea la o manifestare publica, întindea mâna printre bodyguarzi, pentru ca îl vedea pe barbosul ala cu care el s-a învațat ca îi facea protocolul pe timpul CFSN-ului. Lucram atunci la patru metri de biroul lui. Iliescu nu s-a schimbat”.

Cât despre actualul premier Adrian Nastase, acesta și-a facut intrarea în biroul de protocol al primului-ministru la începutul anilor ’90.

„Într-o zi am fost rugați sa primim un nou coleg în modestul nostru birou de la etajul I al cladirii din Piața Victoriei, coleg care urma sa se integreze în tânara noastra echipa. Ulterior am aflat ca noul nostru coleg avea un nume astazi cunoscut. Era Adrian Nastase”, povestește Victor Vâjdea.

Prima impresie pe care i-a lasat-o premierul de astazi al României a fost placuta. „O prezența modesta, deloc epatanta. Citea, studia, scria. Nu știu pus de cine; nu știu de ce. A stat cu noi doar câteva zile”.

Cum sa încaleci camila

Anul trecut, la o luna de la tragedia de la World Trade Center, soția lui Victor Vâjdea a fost desemnata sa coordoneze un proiect în cadrul operatorului național de telecomunicații din Iordania, Jordan Telecom.

Vâjdea s-a hotarât ușor sa plece în Iordania: „Așa cum o soție de ambasador își urmeaza soțul la post, așa și eu mi-am urmat soția, pe Bianca, la post. Asta a provocat ilaritate între cei care ne înconjurau”.

A început sa cutreiere întâi Ammanul și împrejurimile lui, apoi chiar deșerturile Iordaniei.

„Am învațat și gropile din asfalt (cele trei care sunt în tot Ammanul), locurile de unde se cumpara suveniruri, ghizii de la fiecare loc istoric, unde și cât trebuie platit pentru un bilet de intrare”, povestește Vâjdea.

Ba chiar a învațat cum sa încalece camila, cu ambele picioare pe o parte.

În scurt timp, ceea ce era un hobby – calatoria prin Iordania – s-a transformat într-o afacere, iar Vâjdea a devenit ghid și a ajuns sa aiba propriile trasee și grupe de turiști, majoritatea veniți cu afaceri la Amman.

Primii clienți, trimiși chiar de soția sa, au fost oameni de afaceri aflați în vizita la Jordan Telecom.

Israelul nu exista

Pericolul de a fi furat în autobuz sau a ți se fura mașina e aproape nul la Amman, spune Victor Vâjdea.

Diferența de comportament dintre iordanieni și români a fost remarcata de Vâjdea cu ocazia a doua evenimente nefericite relatate de presa locala: „Doi veri se cearta pe un telefon celular și cearta se termina cu un glonț în capul unuia dintre ei. Urmeaza arestarea, tribunalul și 20 ani de pușcarie.

În alta situație, fratele afla ca sora lui a ieșit la cinema cu un baiat, o așteapta sa vina acasa și, cu acordul familiei, îi trage un glonț în cap. Primește șase luni de închisoare cu suspendare. El a aparat onoarea familiei și nu numai ca familia îl apara și îl susține, dar și opinia publica apreciaza ca așa este onorabil”.

Iordania este una dintre cele mai democratice țari din lumea araba. Înca de pe vremea regelui Hussein, iordanienii au adoptat o atitudine pro-occidentala.

Iordanienii împartașesc însa aceleași resentimente fața de israelieni ca și restul arabilor din zona. O curiozitate este ca Israelul nu apare pe harți și nimeni nu vorbește de el.

„Dupa parerea noastra, a celor care traim în zona araba, 11 septembrie n-a avut nici o legatura cu Usama bin Laden. Anumiți arabi, cei proști, s-au bucurat ca i-au lovit pe americani, fara sa-și dea seama ca n-or sa mai aiba ce mânca ani în șir din cauza bucuriei lor!”, spune Vâjdea.

1 Decembrie la Amman

Victor Vâjdea s-a nascut la Petroșani, dar s-a mutat destul de repede la București. „Popasul” de câțiva ani pe care l-a facut apoi la Timișoara – în calitate de profesor la Institutul de Relații Publice și Publicitate – l-a facut sa se declare îndragostit de acest oraș, despre care spune ca este „pe sufletul lui”.

Victor Vâjdea nu scapa nici o ocazie de a veni în orașul de pe Bega. Cu doar câteva saptamâni în urma, a organizat promovarea expoziției Autotehnica Timișoara Show, cu ocazia caruia a avut loc și discuția pentru articolul de fața.

Deși ardelean, Vâjdea a fost surprins stilul de viața și stilul de a vorbi ale iordanienilor, de o lentoare greu de imaginat. „Ardeleanul este vulcanic pe lânga arabul din zona”, comenteaza Victor Vâjdea.

Termenele de afaceri sunt stabilite „când o da Dumnezeu”, iar replica lor favorita este „Inshallah!”, ceea ce, în acest context, înseamna „cu ajutorul lui Dumnezeu o s-o facem” – nu se mai pune problema și când anume.

Totuși, nu sunt șanse ca un român sa se simta dezradacinat printre beduini. Comunitatea româna din Amman este una dintre cele mai numeroase: aproximativ 2.000 de persoane. Majoritatea sunt femei – soțiile iordanienilor și ale palestinienilor care au studiat în România.

Anul trecut, sarbatoarea naționala a românilor a fost celebrata cu mult fast la Amman, la unul dintre cele mai mari hoteluri.

N-au lipsit costumele populare, vinul de Jidvei, muzica populara, sarmaluțele și mamaliga. Pe tot parcursul recepției, pe un ecran uriaș au fost proiectate imagini din munții României.

Adriana AndronescuZIARUL FINANCIAR