– Pe unde aţi ajuns în vara asta în vacanţă?
Această vacanţă a început cu o săptămână în Ardeal, unde copiii mei erau deja de o lună împreună cu părinţii mei. A fost foarte frumos, mai ales că l-am şi cununat pe vărul meu, Titi, care îmi este foarte drag şi care s-a căsătorit cu o domnişoară pe care o ştiu de când era bebeluş… A fost o nuntă tradiţională, pregătită până în cele mai mici detalii de miri şi de părinţii lor. N-au lipsit brazii din poartă, strigătoarele, supă de tăiţei şi petrecerea care a durat două zile. Mi-a făcut mare plăcere dansez cu prietenii mei din vacanţele copilăriei, la ţară. După aceea, am mers o săptămână în Antalya, unde am profitat de mare şi de tobogane de apă, şi câteva zile la Nisa, la bunicii din partea soţului meu. A fost o vacanţă lungă şi reuşită din care m-am întors cu chef de muncă.
– Cu cât timp înainte aţi plănuit vacanţa?
De obicei, nu plănuim vacanţele cu mult timp înainte dar acum, având în vedere nuntă, ştiam de mult ce vom face.
– Ce nu-ţi lipseşte niciodată din bagajul de vacanţă?
Vara nu-mi lipsesc din bagaj costumele de baie, pălăria, ochelarii de soare, loţiunea de protecţie pentru plajă, rochii uşoare, sandale, medicamente pentru copii în caz de ceva şi echipamentul de Pilates. Am avut noroc: în Turcia, erau ore de Pilates în fiecare zi, aşa că nu am adunat prea multe kilograme în plus, ţinând cont de numărul de baclavale de nerefuzat!
– Cât de mult îţi place să leneveşti în concediu? Sau eşti tipul de turist activ, ce nu lasa niciun locuşor nevizitat?
Când mergem la mare, în Antalya, nu prea mai vizităm nimic deoarece ne ducem acolo de aproape 10 ani. Am văzut cam tot, aşa că lenevim la soare pe malul apei. În Franţa ne-am mai plimbat , mai ales că avem familie şi prieteni de vizitat pe toată coasta. Iar la ţară, merg toată ziua dintr-un capăt în altul al satului, pentru că ştiu fiecare piatră, iar atunci când vreau să-mi limpezesc mintea merg cu bicicleta către munte.
– Colecţionezi anumite suveniruri?
Nu colecţionez nimic în mod special. Îmi place doar să colecţionez întâmplări minunate la care să mă pot gândi la bătrâneţe.
– Care a fost cea mai palpitantă vacanţă de până acum?
Toate vacanţele noastre au partea lor palpitantă pentru că nu avem niciodată sufficient timp. Vrem să facem de toate în câteva zile, prin urmare suntem ca nişte „fugari”. De exemplu , era să ratăm avionul de întoarcere pentru că am plecat târziu spre aeroport: trebuia să-l „predăm” şi pe Aris unor prieteni, să facem plinul de benzină şi să dăm înapoi maşina închiriată. Important e că, până la urmă, ne-am descurcat… Iar copiii noştri sunt la fel ca noi. Se acomodează oriunde şi oricum, aleargă cu valizele şi ştiu, de exemplu, că, dacă mergem în Statele Unite, trebuie să doarmă atunci când le zicem noi, ca să nu fie adormiţi în timpul celor câteva zile de vacanţă.
– Şi care a fost cea mai trăsnită vacanţă din adolescenţă sau din timpul facultăţii?
În adolescenţă, nu exista niciun 1 Mai în care să nu mergem la mare. Mereu îmi aduc aminte de perioada aceea când ajungeam pe litoralul nostru. Plecam cu trenul şi făceam numai prostii. Dar nu exageram! Aveam şi cunoscuţi care aruncau frigiderele din camere pe geam la plecare, dar nu erau cu noi în gaşcă… Dansam până la epuizare, făceam baie noaptea în mare, şi râdeam mult. Părinţii aveau încredere în noi să ne lase singuri.
– De câte ori ajungi într-un loc nou, încerci şi bucătăria locală?
Desigur, încercăm toate specialităţile pe unde mergem însă, de departe, am rămas marcată de „Coquille St. Jaques” preparate de cheful de la reşedinţa Dom Perignon, din Franţa.
– Cum arată dieta ta în timpul vacanţei?
Încerc să nu exagerez, dar nu refuz bunătăţile.
– Cum treci peste depresia „postvacanţă”? Te afectează în vreun fel sfârşitul concediului?
Nu am depresie postvacanţă, dimpotrivă, abia aştept să văd ce s-a mai întâmplat în lipsa mea şi să îmi continui proiectele.
– Cum se „anunţă” toamna pentru tine, din punct de vedere profesional?
Din punct de vedere profesional ” tot înainte”… Atunci când eşti parte a echipei de ştiri nu poţi vorbi despre schimbări în funcţie de sezon. Pentru noi „formatul” rămâne acelaşi, iar dorinţele de asemenea: să informăm oamenii cu profesionalism şi pasiune.
Cătălina Matei