Datoria, veche de 655 de ani, a fost instituită după ce un anume Konrad Muller a comis o crimă. Pentru a-și salva sufletul și a preîntâmpina răbunarea rudelor victimei sale, Muller a donat bisericii o candelă și a jurat că va asigura fondurile ca aceasta să fie aprinsă „pentru eternitate”. Mai mult, în cazul în care nu se va achita de obligație, Biserica avea dreptul să îi ia pămăntul.
„Indemnizația” a fost plătită întotdeauna la timp de urmașii lui Muller, până când parohia Naefels a vrut să înregistreze oficial înțelegerea. Actualul urmaș al lui Muller s-a împotrivit, astfel că parohia l-a dat în judecată.
Numai că parohul nu a luat în calcul și proverbul „Nemulțumitului i se ia darul” și s-a trezit că justiția a anulat în totalitate datoria, motivând că obiceiurile din secolul al 14-lea sunt expirate.