Un gentleman care nu-și poate pierde umorul

Citadin convins, admirator al sportului și fair play-ului, Mitică Popescu crede în șansa teatrului romanesc și se bucură că tinerii au revenit în sala de spectacol. Gata să taxeze, cu umor, tot ce se întîmplă în jur, își amintește cu plăcere de vremurile de la Piatra Neamț și de succesele teatrului nostru prin lume. Joacă mult, are o emisiune de televiziune, iar în timpul interviului i se cer autografe. Un om activ, căruia îi displac concediile și care se definește prin dorința de a fi util.

– Sînteți născut în București. Sînteți un citadin convins? Ați vrea să fiți în altă parte acum, vara vă place să evadați undeva?
Îmi place foarte mult Bucureștiul. Am stat șase ani la Piatra Neamț după ce am absolvit Institutul de teatru și profesional îmi plăcea foarte mult, pentru că eram o trupă mică, public puțin și au fost ani cînd am avut șapte premiere. În șase ani am jucat 26 de roluri, ceea ce nu înseamnă puțin. Dar au fost momente cînd veneam din concediu, mă reîntorceam și îmi venea să plîng. Îmi place Bucureștiul. În plus, sînt un om activ. Nu-mi plac concediile.

Doar un bilet la teatru

– Credeți că în teatru au început să se mai așeze planurile?
Întotdeauna am avut o școală de teatru la înălțime. Ca și cea de balet. Cînd ne-am dus în Sicilia cu „Pescărușul” am mers cu autobuzul, 12 ore, nici nu ne mai țineam pe picioare. La început se uitau la noi ciudat. Politicos, dar cu aerul că spun: „Actori din Romania, în loc să vină cu avionul, să stea la nu știu ce hotel…”. Apoi, după ce ne-au văzut la teatru, au plîns cînd am plecat. Eu mă demachiasem, eram la o bere și încă se aplauda. Am făcut furori întotdeauna cînd ne-am dus, ca de altfel toate trupele, nu numai Teatrul Mic. La teatru nu e nici o schimbare în rău, cum au zis unii. Avem marfă foarte bună, pentru mine acum e o plăcere să văd că au început să revină tinerii la teatru. De altfel, nici nu este scump. Din păcate, există o categorie de oameni iubitori de teatru care nici nu mai știu cît costă biletul. Pe vremea cînd jucam „Jacques și stăpînul său”, m-a căutat cineva. Am coborît și am văzut că mă aștepta o doamnă în vîrstă, care a desfăcut poșeta să scoată o legitimație, să-mi arate că a fost farmacistă. Nu înțelegeam despre ce este vorba. „DomnuO Mitică, am venit cu soțul la teatru și n-avem bani decît pentru un bilet. Poate mă ajutați să nu mă întorc acasă”, mi-a spus. Sigur că n-au plătit nici un bilet, dar nu despre asta e vorba; eu vorbesc de acești iubitori de teatru care nu mai au posibilitatea să intre în sală. Oamenii își fac acum calcule pentru întreținere, pentru alte probleme.

Barul cu condicuță din Piatra Neamț

– Ce amintiri dragi aveți din teatru?
Despre teatrul din Piatra Neamț se spunea în presă că e teatrul din București în cantonament la Piatra Neamț. Studenții erau urmăriți din anul I pînă în anul IV, la examene, apoi erau chemați la teatru. În plus, ți se dădea de la început rol principal; depindea de tine: îl făceai, bine, nu, trebuia să-ți faci bagajul și să pleci. Oamenii erau de aceeași vîrstă, nefamiliști, toată viața era Piatra Neamț. Ca să nu mai vorbim că eu am făcut acolo și un bar. Am fost primul privatizat (a durat cam din ’68 pînă în ’73). Cu acordul directorului, care ne iubea și prin asta ne obliga. Noi terminam spectacolul la ora zece seara și i-am cerut voie să mergem și noi la restaurant. Și atunci am făcut eu un bar în teatru, stăteam noi și prietenii noștri. Aveam și o firmă: se numea „Șase sași în șase saci”. Cine nu putea să spună pleca! Erau prețuri de alimentară, banii se achitau la leafă, aveam o condicuță. Domnul Boris Petroff și-a făcut nunta acolo, am făcut zile de naștere; eu strîngeam banii și cumpăram cadouri. Era foarte plăcut, ca într-o familie, nu știu să fi fost supărări mai lungi de o oră. Era un soi de trambulină, o pepinieră pentru București. Din prima promoție au fost Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, aproape în fiecare an 2-3 se îndreptau spre Capitală. Noi, cînd veneam în București, venea lumea să ne vadă, se spărgeau geamurile. A fost o perioadă foarte frumoasă. Am făcut turnee în străinătate, în țară nu mai vorbim. Am lucrat cu Penciulescu, Cătălina Buzoianu, Andrei Șerban, Lucian Giurchescu, Cornel Todea, Sanda Manu, în „Năpasta”, spectacolul de diplomă al lui Alexa Visarion, în care l-am jucat pe Ion nebunul. A fost o perioadă foarte frumoasă.

– Ce vă înfurie?
Minciunile. Noi, actorii, mințim frumos. Dar minciunile parlamentarilor mă înfurie pentru că ne consideră dobitoci, iar noi nu sîntem așa. E o lege nescrisă că fiecare are adevărul lui, dar chiar să fim luați drept boi..

– Aveți regrete?
Aș fi vrut să ne naștem bătrîni și să murim copii.

– În ce vă vom vedea la toamnă?
În „Livada cu vișini”, a cărui premieră va fi în toamnă și care va fi regizat de Cătălina Buzoianu, în „Cimitirul păsărilor” și în „Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi. Andreea Chiriac

„Sînt mare amator de sport; îmi place întrecerea corectă între sportivi. Îmi plac spectacolul fotbalistic, ciclismul, unde nu te poate ajuta absolut nimeni, sau atletismul, unde totul depinde numai de tine. Sportul se aseamănă puțin și cu profesia noastră – și noi sîntem de multe ori într-un fel de cantonament, în echipă, depindem de ceilalți. Dar, spre deosebire de sport, noi cunoaștem scorul într-o oarecare măsură și, de asemenea, putem să practicăm acest sport pînă la adînci bătrîneți”

– Cum ați început să lucrați la emisiunea „D’ale lui Mitică”?
Am primit un telefon, la început nici n-am știut despre ce e vorba, mi-a făcut plăcere că erau doi tineri, eu le-am făgăduit că voi încerca, încă nu știam prea bine despre ce e vorba, am stabilit că dacă vom reuși vom merge mai departe, dacă nu, ne oprim. Partea financiară am discutat-o mult mai tîrziu.

– Ați avut în emisiune cazuri care v-au impresionat?
Sînt foarte multe scrisori venite pe adresa emisiunii, iar noi chiar răspundem la multe dintre ele. Sigur că le evităm pe cele mai dramatice, pentru că sînt alte emisiuni care se ocupă de așa ceva. Însă multe dintre scrisori atrag atenția asupra unor cazuri la care ei merg cu aparatul de filmat și realizează ceea ce se vede în emisiune. Acum și realizatorii sînt în concediu, pînă pe 1 septembrie vor fi reluări, iar de atunci emisiunea se va relua.

PRO TV Magazin