Un documentar marca Digi 24, dedicat dezastrului de la Colectiv

 
Realizarea documentarului „Un minut şi o secundă” înseamnă o muncă de echipă de câteva luni, zeci de mărturii, sute de ore de vizionare şi montaj.  Marţi, de la ora 21:00,  “Un minut şi o secundă” prezintă povestea din spatele dezastrului. Supravieţuitori, rude ale celor decedaţi la Colectiv, medici, poliţişti, procurori, oficialităţi – toţi au vorbit cu reporterii Digi24.
    
    30 octombrie 2016. Ora 22:32, Bucureşti. Într-un club underground din sectorul 4, câteva sute de tineri cântă refrenul „The day we give up is the day we die”, alături de trupa lor favorită, Goodbye to Gravity. Momentul marelui final, cel al artificiilor, avea să fie debutul celei mai mari tragedii umane din ultimii 26 de ani din România. Într-un minut şi o secundă  încăperea arde, 26 de tineri mor si  peste 150 ajung arşi la spital. Pe  22 decembrie 2015, lista celor morţi se închide. La numărul 63.
     Mărturiile supravieţuitorilor care au stat de vorbă cu reporterii de la „România furată” sunt şocante. „Trebuia pur şi simplu să mă caţăr pe oameni ca să pot să ies şi m-am ridicat un pic şi m-a ajutat cineva, nu mi-am dat seama cine, m-a tras de mâna şi am reuşit să ies în curtea interioară”, isi aminteste Miluţă Flueraş. „Am văzut cum a luat foc stâlpul. S-a întins repede spre tavan şi, când am văzut că a inundat tavanul, am ţipat la fete: hai afară, că arde. (…) Eram deja cinci oameni în ambulanţă şi nu plecam. M-am urcat într-o maşină şi m-am dus. Când am plecat de acolo, unul din gânduri a fost: lasă pe altul care este mai grav. Eu eram doar cu mâinile. Erau alţii mult mai … erau pe  faţă.  Erau oameni arşi de la brâu în sus”, spune Adrian Albu. Era în club cu sora lui, Elsa. Ea nu a supravieţuit.
     Imaginea pe care au văzut-o pompierii la intrarea în club a fost una din filmele de groază. „Era o scenă de război, efectiv cum vezi la televizor, tineri peste tot. Se improvizaseră un fel de paturi din europaleţi”, îşi aminteşte şi prefectul Capitalei.
 
    La 15 minute după miezul nopţii, toţi oamenii sunt scoşi din club. Jumătate de oră mai târziu, incendiul este lichidat şi zona securizată. La 1 şi 16 minute, pompierii se retrag. Trecuseră aproape trei ore de la primul apel. În timp ce disperarea îi cuprinde pe cei de afară, rude şi prieteni,  în spitale medicii şi asistentele trebuie să-şi păstreze calmul şi să-şi facă treaba contra cronometru. Seful secţiei de Terapie Intensivă de la Spitalul de Chirurgie Plastică şi Reparatorie, Adrian Stănculea, nu era de gardă în acea noapte. Era în drum spre Buşteni, împreună cu familia. A întors maşina şi s-a oprit direct la spital. „La început nu înţelegeam de ce e atât de multă agitaţie. După aia am înţeles că, de fapt, Salvarea pur şi simplu îi lua, îi punea în maşină, venea cu ei direct la  spital şi îi descărca”.
    Imediat după tragedie, Elsa Albu a fost internată la Spitalul Sf. Ioan. De 11 ani locuia în Anglia şi urma să se căsătorească. Elsa a murit din cauza infecţiilor intraspitaliceşti. Tot o bacterie a ucis-o şi pe Ioana Geambaşu. .”Fiica mea a murit de infecţie pulmonară. Infecţie  pulmonară făcută a 16-a zi. Toţi copiii de la Sfântul Ioan au murit unul după altul. 56, 57, 58 şi 59,  toţi de infecţii pulmonare”, spune mama Ioanei.
     Pe 2 noiembrie, se fac primele reţineri.  Patronii clubului sunt arestaţi. Opinia publică cere explicaţii. Pe 3 noiembrie,  zeci de mii de oameni ies în stradă, în toată ţara. A doua zi, premierul Victor Ponta îşi dă demisia. Cristian Popescu Piedone, primarul sectorului 4, pleacă şi el.
    
    Filmul unui eveniment care a marcat istoria recentă a României, care a scos în stradă zeci de mii de oameni, a răsturnat un Guvern şi a mişcat conştiinţa publică aşa cum nimic nu a reuşit în ultimii 26 de ani, poate fi urmărit marţi, de la 21:00, la Digi24. Un omagiu celor pentru care Colectiv a însemnat un sfârşit de drum.
    Mai multe informaţii despre documentarul „Un minut şi o secundă” pot fi accesate pe www.digi24.ro.