Ultima conversaţie dintre Alex Chelba şi Andreea Ibacka! Ce i-a povestit fotograful despre incendiul din Colectiv

Alex Chelba a plecat dintre noi, lăsând în urmă o familie şi o mulţime de prieteni îndureraţi. Una dintre persoanele care au rămas marcate de dispariţia acestuia este şi soţia lui Cabral.

„Mi-a confirmat că în doar jumătate de minut întreg tavanul ardea cu vâlvătăi. Zicea că a pornit degrabă înspre ieşire, însă odată ajuns la 1 metru jumătate de uşă, sleit de puteri fiind (din pricina intoxicaţiei, aşa cum aveam să aflu ulterior), s-a aruncat la pământ pentru a nu se lăsa cuprins de flăcări. Şi mai zicea că a avut noroc că un dulap de lemn a căzut peste el, ţinandu-i drept scut în faţa flăcărilor. Atunci a început să respire prin tricou… un aer mult prea înecăcios. Şi n-am să intru acum în detalii medicale, însă îţi spun că în zilele care au urmat – sub privirile noastre disperate şi neputincioase – starea lui a evoluat imprevizibil. Punând cap la cap detalii şi ascultând şi alte poveşti de la locul faptei, am realizat cu groază că Alex al nostru a ieşit afară mult mai târziu decât îşi aducea el aminte. Pesemne îşi pierduse cunoştinţa înăuntru, căzut fiind la podea. Motiv pentru care poate 15 sau 20 minute petrecute înăuntru şi le amintea ca fiind doar câteva secunde. Însă plămânii lui intoxicaţi prevesteau nenorocirea, la fel şi arsurile interioare. Alex a luptat până în ultima secundă, însă s-a stins din viaţă la 7 zile de la incendiu, lăsând în urmă numai durere, frustrări şi întrebări”, a scris Andreea Ibacka pe blogul personal despre ce i-a povestit Alex Chelba despre seara incendiului de la Colectiv.

Aceasta a relatat şi ultima conversaţie pe care a avut-o cu fotograful: „Ultima oară când l-am văzut conştient era deja intubat şi ventilat mecanic (duminica trecută), aşa că am vorbit doar eu, în timp ce el răspundea prin semne. I-am spus atunci – fără să bănuiesc că va fi ultima oară când vorbim – că suntem deja câteva zeci de prieteni şi rude alături de el. L-am rugat să nu se sperie dacă se trezeşte şi este singur şi i-am garantat că noi suntem în permanenţă pe hol, dar că nu putem să intrăm în salon atât de des pe cât ne-am dori. Tocmai pentru că este internat la Terapie Intensivă, iar politicile de vizitare sunt restrictive. Mi-a răspuns cu un „Like”, strângând cu greu pumnul sângerând şi ridicând degetul mare în semn că a înţeles”.