Pentru mine, absolutul in materie de design auto este Alfa Romeo 159, daca e sa ma refer la produsele de serie. Dar am testat noul Grande Punto – desigur, atata cat am putut, pentru ca era sa fac infarct de cel putin doua ori din cauza fanilor si a curiosilor. Inca nu am ajuns la statutul de vedeta, ca sa ma simt bine cu o armata de admiratori pe urmele mele, si nici nu cred ca asta se va intampla vreodata, in schimb GP (Grande Punto) are un sex-appeal iesit din comun. De la soferii din trafic care isi intindeau capetele din toate directiile pentru a mai zari un detaliu din GP, pana la unii mai curajosi, care m-au abordat intr-o maniera ce aducea aminte de stilul de a „achizitiona” masini al moldovenilor de la inceputul anilor „e90, toata lumea dorea sa afle cate ceva despre Punto. Punctul culminant al aventurii l-a reprezentat un cap de Homo sapiens care, la un semafor, s-a poftit inauntru prin geamul coborat al portierei, cerand informatii despre noul Fiat.
Prin urmare, am reusit sa devin obiectiv abia dupa ce am scapat de jungla urbana. Si tot prin urmare, fie ca as fi, fie ca n-as fi un fan al lui Giugiaro, n-as putea sa nu trec designul acestuia la capitolul reusite. Sincer, masina trebuie vazuta in realitate pentru a-i intelege liniile. Constructorul italian n-a negat faptul ca partea frontala s-a inspirat din cea a lui Maserati Coupe, iar aceasta sinceritate mi-a facut-o si mai simpatica pe Grande Punto.
Desi este cea mai mare din „gasca” minionelor, ea pare extrem de compacta, gratie designului. Un exterior reusit, completat de un interior foarte atragator. Un tablou de bord simplu, cu ceasuri aerisite, dar cu o caligrafie cam prea neutra pentru o masina cu atata suflet. Consola centrala cumuleaza marea majoritate a functiilor, de la aerul conditionat la sistemul audio, care este capabil sa ruleze si fisiere MP3. Si accesul la comenzile amplasate pe consola centrala este bun, gratie pozitionarii ei inalte si la un unghi de aproximativ 45 de grade fata de verticala. Ce te bucura cu adevarat la Grande Punto este ambianta interioara, animata la propriu si la figurat de ornamentele de pe bord, si tapiteria scaunelor, de culoarea caroseriei. Pur si simplu simti ca traiesti un pic mai bine decat in masinile din aceasta clasa in care predomina griul sau negrul. Totusi, nu pot trece cu vederea calitatea unor materiale folosite la „amenajarea” interiorului, acestea lasand o impresie de produs ieftin. Si calitatea finisajelor dezamageste pe alocuri, dar la acest capitol italienii nu au fost campioni niciodata.
Citeste mai mult in ProMotor