Trei într-o barca – Part two

Pe dupa stuf și printre rațe, cu auzul mângâiat de barcile pescarilor și cu narile îmbatate de mirosul Deltei, cronicarul decide sa lase deoparte pentru câteva clipe sturionul și știucile și sa bifeze rapid alte trei filme care n-au apucat sa fie disecate pe larg pâna acum.

Hostage/Ostaticul constituie în același timp debutul la Hollywood al franțuzului Florent Emilio Siri și revenirea lui Bruce Willis la personajele și genul de filme ce l-au facut faimos – omul obișnuit într-o situație disperata. Toate bune și frumoase ramâne în acest caz o expresie – story-ul dezlânat, violența inutila, personajele antipatice și miza stupida transforma întreaga întreprindere într-un soi de mlaștina aglomerata, pueril explorata și, asta e, lejer împuțita. Excesul de stil nu face decât sa creasca sentimentul de frustrare și gustul amar; primul film al regizorului francez (Nip de Guepes) ramâne o promisiune neîndeplinita – aud ca în timpul liber dumnealui se ocupa cu jocurile video. Îi doresc succes.

Madagascar constituie încercarea disperata a studiourilor Dreamworks (sucursala animație) de a mai încasa niște bani pâna la urmatorul Shrek, anunțat în 2006-2007. Spun disperata pentru ca scenariștii au imaginat o premiza simpatica (patru animaluțe de la New York Zoo ajung cu „ajutorul” unor pinguini psihotici în salbaticia din titlu) și apoi s-au lasat pagubași. În ciuda sau poate din cauza momentelor reușite (care merg de la secvența de dans Reloaded și pâna la apariția lui Ali G pe post de șef de trib animalier), filmulețul ramâne o definiție în imagini vii și frumos colorate a termenului missed opportunity.

Ring Two/Avertizarea 2 constituie o serie de evenimente mai mult sau mai puțin nefericite. Mai întâi e un sequel relativ inutil al surprinzator de reușitului The Ring, el însuși remake al clasicului japonez Ringu. Ar conta mai puțin daca la cârma acestui remake nu s-ar afla chiar Hideo Nakata, adica exact omul care a regizat Ringu-rile originale în Japonia. Japonezul ar fi trebuit sa economiseasca timpul lui, banii yankeilor și nervii noștri și sa ramâna sa pescuiasca la Yokohama-n port. Ca tot am început în ton cu sezonul…

Andrei Cretulescu