Transferul secolului
Dupa cîteva saptamîni aprinse de negocieri, Real Madrid l-a transformat pe Zinedine Zidane în cel mai scump jucator al Terrei, platind pentru el 66 de milioane de dolari.
Coechipieri sau adversari, fosti mari jucatori, ziaristi, suporteri. Toti îl admira. Unii l-ar vrea în teren numai pe el, marea majoritate, altii, cei putini, din contra, ar face orice sa scape de cosmarul unei întîlniri face-a-face într-un meci. Dar si cei din urma recunosc: el e stapînul Planetei Fotbal. E Zinedine Zidane, caruia monstrii sacri ai secolului trecut se grabesc sa îi înmîneze sceptrul regal. „Este unul dintre marii jucatori din toate timpurile”, spune Pele, „a depasit toate barierele posibile”, continua Michel Platini, „ma uluieste, e arta pura, un fotbal încîntator”, încheie Franz Beckenbauer, nu înainte de a admite: „L-am vrut la Bayern, dar cei de la Juve au fost mai rapizi”.
În 1996, cînd steaua lui Zizou de-abia se ivise pe bolta, „Kaiser Franz” putea spera, cel putin. Cinci ani mai tîrziu, la începutul unei veri fiebinti, nici nu se mai gîndea la el. Chiar si pentru campioana campioanelor continentale, francezul de origine algeriana era un giuvaer mult prea prea scump. Dar cine voia sa-l vînda? Juventus?
„Niciodata”, avertizau „bianco-nerii” atunci. „E numai al nostru. E de neatins. Schimbati-va planurile!”. Cu mici exceptii, toti credeau atunci cuvînt cu cuvînt. Inclusiv Zidane. Pe 17 iunie, cînd a plecat în vacanta, Zinedine nu avea nici un dubiu: va mai ramîne un an, un ultim an la Torino. Încerca sa se odihneasca, voia doar sa uite de fotbal cîteva saptamîni, iar exotica Bora Bora era exact ce avea nevoie: un colt polinezian uitat de lume, unde sa poata sta sa se joace cu Luca si Enzo si sa se sarute cu Veronique fara sa-l observe vreun paparazzo periculos, unde nimeni sa nu-l traga, chiar si prieteneste, de tricou pentru un autograf.
Linistea nu a durat prea mult. „Într-o zi am sunat acasa sI mi s-a spus sa-l caut pe Alain Migliaccio, impresarul meu. ‘E ceva foarte important'”, îsi aminteste Zizou. Atunci a aflat de Real. Si de Juve, care brusc era gata sa renunte la diamant. Dintr-o data FIAT-ul cauta doar banii, restul nu prea conta. Vestea l-a surprins pe Zidane, nu l-a suparat însa. Cu atît mai putin pe Veronique, nascuta în Spania, care adora Madridul. Totusi, vacanta era terminata pentru Zinedine. „De atunci ne-am gîndit numai la Real. Stateam la soare, înotam, ne plimbam, dar era imposibil sa mai ocolim subiectul”. A mai avut timp sa dea o fuga în Statele Unite. Le promisese pustilor sai o vizita la Disneyland.
În acea vreme, peste Ocean, tensiunea crestea cu fiecare clipa. Spaniolii anuntau transferul, italienii negau a doua zi. „Zidane e jucatorul nostru în proportie de 99,9 la suta. Va fi prezentat suporterilor înainte de 15 iulie. Nu vor fi probleme sa platim transferul, oricît ar costa”, declara presedintele madrilen Florentino Perez. „Zinedine valoreaza 120 de milioane de dolari. Daca e cineva dispus sa plateasca aceasta suma, putem discuta. Nu cred ca va pleca, Real ofera numai 50 de milioane sau 30 de milioane plus un jucator, Makelele sau Flavio Conceiçao. E prea putin”, a contraatacat Luciano Moggi, managerul general piemontez. Nu era decît fatada.
În culise, lucrurile erau aranjate. Pe 8 iulie, Zidane sosise deja la Madrid, în mare secret, fiind escortat de la aeroportul militar Torrejon de Ardoz fara ca nimeni sa afle ceva. A doua zi semna un contract pe 4 ani si prezenta tricoul alb cu numarul 5. Urma sa primeasca aproape 6 milioane de dolari anual. Juve era si ea multumita: 66 de milioane, pentru un singur jucator, era un pret nemaipomenit.
Si mai fericit era Zidane, care intra acum în „cel mai bun club din lume. E o onoare pentru mine sa vin la Real Madrid”. Momentul era însa asteptat de multa vreme. Doar „Zidane fusese nascut sa joace într-o zi la Real”. Iar Florentino Perez nu arunca vorbe în vînt. Cu Figo, Raul sI Zidane, echipa sa nu poate fi altfel decît magnifica.
Sursa: www.prosport.ro