Totul despre Cannes

Cînd e vorba de Festivalul de film de la Cannes, parerile sînt împartite: unii îl considera prea americanizat, altii, dimpotriva, prea elitist, prea „intello”. Paradoxul acestui festival este acela de a fi o manifestare foarte populara fara a fi prea accesibila marelui public.

Pentru un cineast, a fi sau a nu fi prezent la Cannes contează enorm, deoarece aici poti deveni peste noapte celebru (întrebati-i pe Soderbergh, Tarantino ori Danis Tanovic). Cît despre marele public, el stă cu ochii atintiti spre legendarul covor rosu de la Palais du Festival pe care păsesc în fiecare zi alte staruri. Cannes înseamnă pentru toată lumea 12 zile de film si magie.

La cea de-a 55-a editie, zarurile l-au ales pe Roman Polanski. Palme dÂ’Or pentru „The Pianist”, cu Adrien Brody, un film tulburător care reconstituie atmosfera ghetoului varsovian din timpul ocupatiei naziste.

După ce, ani de-a rîndul, Woody Allen a fost asteptat zadarnic la Cannes (în 1979, după prezentarea filmului „Manhattan”, multimea a aplaudat minute în sir… cortina), anul acesta el a apărut în carne si oase pentru a prezenta, în deschiderea festivalului, ultimul lui film, comedia „Hollywood Ending”.

„Francezii mă cred intelectual, pentru că port ochelari, si artist, pentru că au impresia că filmele mele nu aduc bani. Ambele idei sînt gresite!”, a încercat el să tempereze, ironic, entuziasmul publicului.

Temîndu-se că nu-l va mai vedea la o altă editie, Gilles Jacob, directorul festivalului, i-a înmînat trofeul „Palme des palmes” pentru întreaga creatie, premiu de exceptie acordat doar lui Ingmar Bergman, în 1997.

*Putini stiu că, de fapt, prima editie a festivalului trebuia să aibă loc în septembrie 1939. Totul fusese pregătit (selectia filmelor, juriul, invitatiile), dar izbucnirea războiului a amînat cu sapte ani inaugurarea. Organizatorii din 2002 s-au gîndit să recupereze printr-un remake această editie pierdută. Un juriu „1939”, prezidat de scriitorul Jean DÂ’Ormesson, s-a întors în timp cu 63 de ani si, după vizionarea celor sapte filme selectate atunci, a acordat „Palme dÂ’Or 1939” western-ului „Pacific Express”, de Cecil B. DeMille (cu Barbara Stanwyck, Joel McCrea si, ucis după cîteva cadre, foarte tînărul Anthony Quinn). N-au fost trecute cu vederea două tinere talente: Judy Garland, în „Vrăjitorul din Oz” si Michele Morgan, în „La piste du Nord”.

*Alain Resnais a fost si el recompensat cu un trofeu pentru întreaga creatie, prilej cu care în sala Bunuel a rulat „Je tÂ’aime, je tÂ’aime”, film celebru, dar nu prea vizionat. Selectionat în 1968, el a fost anulat atunci din cauza evenimentelor politice care au întrerupt festivalul. Tot la capitolul nostalgii au figurat si omagiile aduse lui Billy Wilder, Paul Morrissey, Raj Kapur si Jacques Tati.

* Cel care a prezidat juriul anul acesta a fost David Lynch, cîstigătorul premiului pentru regie în 2001 (cu „Mulholland Drive”). Cu toate acestea, atmosfera de la Cannes n-a fost mai bizară ca în alti ani. Poate că singurul lucru care l-a luat prin surprindere pe însusi cel mai imprevizibil dintre cineasti a fost medalia de cavaler al Legiunii de onoare pe care i-a înmînat-o ministrul Culturii, Jean-Jacques Aillagon.

* Retrasă în ultimii ani într-un con de umbră, Sharon Stone a revenit spectaculos în mod cît se poate de oficial, ca membră a juriului, dar si original, pozînd provocator, într-un adevărat one woman show destinat ziaristilor. Ea a declarat că ceea ce îsi doreste de la acest festival este „să fie socată” si „atinsă de magia filmului”. Printre experientele inedite pe care le-a încercat superba blondă a fost si aceea a degustării traditionalului aioli (peste si legume în sos de usturoi), la dejunul oferit ziaristilor si membrilor juriului de primarul Cannes-ului.

* George Lucas n-a rezistat tentatiei de a ataca La Croisette înarmat cu clonele lui, în timp ce, nerăbdător, Martin Scorsese s-a grăbit să tragă asupra publicului un tir de 20 de minute din noul său film, „Gangs of New York”, care va rula pe ecrane în 2003.

* Ce-ar fi Cannes-ul fără parfumul de scandal care pluteste în aer cînd un film prezent în competitie este prea provocator? Anul acesta, cel care a socat a fost realizatorul francez Gaspar Noe cu „Irreversible”. Monica Bellucci si Vincent Cassel, parteneri în viată, sînt implicati, pe ecran, într-o sumbră poveste despre viol si răzbunare. Kubrick a la francais? O privire halucinantă asupra intimitătii unui cuplu, „o călătorie din Infern în Paradis”, un film pus la zid de critică sub pretextul că face apologia violentei. Bănuind ce-l asteaptă, Gaspar Noe si-a pus, pentru conferinta de presă, o vestă antiglont!

* Închiderea festivalului a rezervat un regal Claude Lelouch cu „And Now… Ladies and Gentlemen”, o poveste de dragoste cu Jeremy Irons în postură de gangster seducător si Patricia Kaas cîntăreată de jazz în decor marocan (videoclipul a apărut deja pe posturile romanesti). Pentru Gentleman un rol foarte excitant, pentru Lady începutul unei cariere cinematografice pe care si-o dorea de mult timp. Altfel spus, o întîlnire providentială.

Palmares Cannes 2002

* Palme dÂ’Or – The Pianist de Roman Polanski

*Marele Premiu – The Man without Past de Aki Kaurismaki (Finlanda)

* Premiul de interpretare feminină – Kati Outinen pentru rolul din The Man without Past de Aki Kaurismaki

* Premiul de interpretare masculină – Olivier Gourmet pentru rolul din Fiul de Luc & Jean-Pierre Dardenne (Belgia)

* Premiul pentru regie – ex-aequo: Paul Thomas Anderson pentru Punch-Drunk Love (SUA); Im Kwon-Taek pentru Chihwaseon (Coreea de Sud)

* Premiul pentru scenariu – Paul Laverty pentru Sweet Sixteen de Ken Loach

* Premiul juriului – Interventie divină de Elia Suleiman (Palestina)

*Premiul celei de-a 55-a aniversări: Bowling for Columbine, documentar de Michael Moore (SUA)

*Filme prezentate în cadrul sectiunii neoficiale Quinzaine des realisateurs Camera dÂ’Or (premiu pentru debut):

Bord de mer de Julie Lopes-Curval

Camera dÂ’Or – mentiune specială: Japon de Carlos Reygadas (Mexic)

* Scurt-metraje

– Palme dÂ’Or – După ploaie de Peter Meszaros (Ungaria)

– Premiul juriului – ex-aequo A Very Very Silent Film de Manish Jha (India) The Stone of Folly de Jesse Rosensweet (Canada)

Sursa: PRO TV Magazin