Doar că banii nu sunt singurul lucru pe care echipele îl pot oferi potențialilor jucători. Dacă nu dețin sume exorbitante, în contractele respective apar diferite clauze, de la mijloace de transport la servicii medicale, masă, casă și alte diverse compensații.
Pentru că distracție și pentru că informație! Noi te placem, tu ne PLACI?
Așadar, negociatorul trebuie să fie în măsură să satisfacă nevoile individuale ale jucătorului, dorințele sale și excentricitățile demonstrate.
Ca urmare, multe contracte conțin clauze de stimulare, fără rezerve, sau surse alternative de venit , în scopul de a îndulci tonul și de a fi acceptată oferta.
Iată 12 exemple, în acest sens:
12 . Roy Oswalt – jucător de baseball, Houston Astros: un buldozer
Roy Oswalt, un cunoscut jucător de basseball, a câștigat cel puțin 20 de jocuri, în ​​2004 și 2005, pentru echipa Astros din Houston, SUA. Doar că echipa să trebuia să se desprindă în clasament de adversarii direcți de la St. Louis Cardinals, iar patronul de la Astros, Drayton McLane, știa că asul său poate juca un rol important.
Deci, McLane i-a promis lui Oswalt că va primi „jucăria” sa favorită, un buldozer, dacă „face legea” în NLCS (Național League Championship Series). Oswalt a răspuns prin a deveni MVP (Most Valuable Player), adică cel mai valoros jucător. A semnat un act adițional și a primit un buldozer Caterpillar D6N XL.
11. A. J. Burnett – jucător de basseball, Toronto Blue Jays: Călătorii cu limuzina, pentru soția sa
A. J. Burnett, un alt jucător de basseball profesionist, este și un familist convins. Când a semnat cu echipa Toronto Blue Jays, Canada, în sezonul din 2006, el locuia cu soția sa în SUA, mai precis în Monkton, Maryland.
Era un drum de aproximativ opt ore, iar el dorea ca partenera sa de viață să-i fie aprope, măcar la meciuri. Astfel, în contractul său a fost stipulată o clauză inedită și de lux: soția lui să primească opt plimbări cu limuzina, dus-întors, de la casa lor din Statele Unite până la Toronto, în fiecare sezon.
10. Daisuke Matsuzaka – jucător de basseball, Boston Red Sox: Pachetul „Noul american”
Daisuke Matsuzaka e un jucător american de basseball de origine japoneză! Nu este neobișnuit pentru jucătorii străini (în special pentru cei japonezi), la nevoie, să primească un pic de ajutor suplimentar, odată ce face trecerea la Statele Unite.
Pe lângă alte avantaje, precum alocații, casă și mașină, Matsuzaka a primit și un traducător personal, în relația cu mass-media, dar și un terapeut fizic și unul pentru masaj. Aproape că rivaliza cu Jay-Z, cunoscutul cântăreț de hip-hop!
9. Rolf Christel Guié Mien, Eintracht Frankfurt (Bundesliga): Cursuri de gătit pentru soția sa
Rolf Christel Guié Mien este un mijlocaș, născut în Congo, care și-a petrecut cariera de fotbalist în Germania.
Acum s-a retras din activitate, dar pe vremea când negocia cu Eintracht Frankfurt, în 1999 s-a transferat de la SC Karlsruher, a avut o condiție ciudată pentru a semna cu clubul german: soția sa să primească cursuri gratuite de gătit!
8 . Giuseppe Reina, Arminia Bielefeld (Bundesliga ): O casă pe an
Reina a înscris 43 de goluri în cele nouă sezoane în Bundesliga, la trei cluburi diferite. Când a venit vorba de echipa Arminia Bielefeld, el a crezut că și-a negociat bine contractul.
Clubul trebuia să-i contruiasca o casă pentru fiecare an de contract. Însă, greșeala lui Reina a fost că nu a trecut în contract dimensiunile minime pe care locuințele ar trebui să le aibă. Acest lucru a dus la multe probleme… pentru el.
7 . George Koch – portarul echipei PSV Eindhoven (Dutch Eredivisie ): Free Card – „Plecat din oraș”
Există unele idei care sunt de răsunet, în principiu, dar care nu pot face parte cu adevărat din contractele de sport. Și totuși… George Koch, un goalkeeper născut în Germania, a ales să meargă în 1997 la PSV Eindhoven, însă la foarte scurt timp s-a întors în Germania, la Arminia Bielefeld, în urma unei clauze din contractul său. Ea spunea că putea pleca în orice moment de la echipă, dacă avea parte de tratament discriminatoriu.
Având în vedere că olandezii nu sunt foarte buni prieteni cu germanii, această clauză de ostilitate a fost invocată după doar trei meciuri și Koch a fugit acasă. În mod ironic, Koch a suferit chiar mai rău în timp ce juca în Austria, în 2008 , în timp ce unii fani gălăgioși au aruncat o petardă pe teren și a explodat lângă el. Problemele ulterioare de sănătate, din această cauză, l-au determinat să se retragă!
6 . Sam Hammam – Proprietar , Wimbledon FC ( English First Division ): Formația „drept de Veto”
Sam Hammam este un om de afaceri libanez, care este președinte pe viață la Cardiff City, dar la sfârșitul anilor ’80 el a cumpărat echipa FC Wimbledon. Era destul de controversat și era cunoscut pentru încercările sale de a-i scoate din sărite pe jucătorii săi, lăsându-le mesaje insultătoare la vestiar.
Cea mai spectaculoasă clauză marca Hammam s-a aplicat în cazul managerului Bobby Gould, cel care a adus Cupa Angliei în vitrina lui Wimbledon. Hammam s-a asigurat că deține controlul asupra echipei printr-un articol din contractul tehnicianului: patronul își rezervă dreptul să schimbe orice component al echipei de start anunțată de manager cu până la 45 de minute înainte de startul partidei. Gould a admis existența respectivei clauze, dar a precizat că aceasta nu a fost activată niciodată.
5 . Steve Sarkisian – Antrenor, Universitatea din Washington: cheltuieli de familie, de călătorie și de afaceri! Plătite de colegiu!
Să ne întoarcem în statele unde este profitabil să activezi în echipele unui colegiu. Statele Unite, deci fotbal american! Nu pentru jucători (elevi), ci pentru antrenori. Steve Sarkisian este unul dintre ei, care a obținuit milioane de dolari și nu s-a oprit aici.
Înainte de a face saltul înapoi la USC (University of Southern California), a negociat serios unele clauze. Călătorii pentru familia sa, ca să participe la meciurile echipei sale, dar și excursii de afaceri pentru el.
4 . Mike Leach – antrenor, Universitatea de Stat din Washington: Bilete, bilete… și mai multe bilete
Un alt antrenor american de colegiu, care a vrut și altceva decât bani este Mike Leach. A obținut multe bilete și abonamente pentru familie și prieteni.
Când a semnat cu Wazzou, la sfârșitul anului 2011, a cerut și primit o lojă cu 18 locuri, la Martin Stadium, o suplimentare de 20 de bilete pentru fiecare joc pe teren propriu și 150 de bilete la fiecare joc în deplasare. Se zvonește că astfel a vrut să cumpere cât mai multe locuri pentru a minimiza numărul fanilor care strigau insulte la adresa lui, în timpul jocurilor!
3 . Mike London – Antrenor , Universitatea din Virginia: Antrenor de fotbal… cu bilete la baschet
Unii antrenori de fotbal american nu sunt mulțumiți doar cu bilete la jocurile lor. Mike London, antrenor la Universotatea din Virginia este fan al baschetului, din moment ce a stipulat în contractul său o clauză pe măsură.
A dorit să primească câte șase bilete în fiecare an, la turneul ACC (Conferința Coastei Atlanticului) din liga universitară nord americană de bascht masculin. Oricum, echipa Universității unde antrenează el nu a mai câștigat această competiție, din 1976 încoace.
2 . Mack Brown – Antrenor , Universitatea din Texas : Gun Shop Gift Card
Mack Brown este tot antrenor de fotbal american la colegiu, mai precis la Universitatea din Texas. Când a plecat din Carolina de Nord pentru Longhorns, după sezonul 1997, Brown a avut câteva doleanțe stipulate în contractul său. El a vrut să fie numit președinte al Consiliului Clubului de Golf de la Universitatea din Texas, funcție pentru care primea un salariu de 60.000 de dolari.
Și asta nu e tot! A primit diverse alte facilități legate de golf, dar a „câștigat”, de asemenea, și un card cadou de 750 dolari la un magazin de arme din Austin. Ciudat…
1 . Charlie Kerfeld – baseball , Houston Astros: Jell-O la discreție!
Terminăm tot cu sportul care pare că deține recordul în ceea ce privește clauzele ciudate din contractele sportivilor. Charlie Kerfeld a jucat mulți ani în Major League Baseball, pentru echipa Houston Astros.
La un moment dat, când a venit vorba despre reînnoirea contractului său, Kerfeld negociat primirea a 37 de cutii de Jell-O. Nu 40, nu 30! 37! Niciun cuvânt despre arome, însă. Jell-O este un desert sub formă de gelatină, cu diverse arome, fără zahăr și cu puține calorii.