Toni Grecu… cu ochii pe divorţuri

A trecut 2012 şi n-a venit Apocalipsa! Iar 2013 a început cu multe despărţiri ”bombă” în lumea mondenă. Cum aţi început dvs. anul?

Din punct de vedere personal, am început anul privind la despărţirile bombă de care ziceaţi, dar nu m-am cutremurat prea tare pentru că nu sunt uşor de impresionat şi nici nu sunt foarte emotiv. Am observat că e mult mai interesant pentru publicul larg să vadă de ce s-a despărţit Andreea Marin de Ştefan Bănică decât ceea ce se întâmplă în Parlamentul European sau în cel al României. Deci e mult mai interesant pentru publicul larg tot ceea ce ţine de despărţiri, de împărţirea averii, de scandaluri decât orice altceva. Şi eu mă uit în jurul meu să văd cine se mai desparte şi cine se mai cuplează pentru că reprezintă o sursă de umor foarte mare pentru ”Serviciul Român de Comedie”. Le mulţumesc, aşadar, că-şi expun problemele!

Ce vom vedea în noul sezon la ”Serviciul Român de Comedie”? Şi cine se va mai interna la ”Spitalul de demenţă”? 

Sunt două lucruri total diferite. ”Serviciul Român de Comedie” reflectă o realitate care ne doare şi pe care noi o facem de râs, ca să nu ne facă ea să plângem, iar Spitalul de demenţă este o ficţiune care aduce în faţa telespectatorilor nişte poveşti cu nişte oameni extrem de comici care trăiesc într-o lume inventată. E drept că sunt suficiente spitale în România care se apropie de ”Spitalul de demenţă”. Revenind la ”Serviciul Român de Comedie”, avem în plan nişte lucruri interesante, o listă de invitaţi pe care vrem să-i arătăm dintr-o altă perspectivă. E vorba despre politicieni de prima mână, artişti, cântăreţi. Ne concentrăm pe latura asta, pe de o parte. Pe de altă parte, vrem să readucem în program subiectul românilor care n-au talent, pentru că ăia care au talent apar în emisiunea lor dedicată. Ar fi păcat să fie discriminaţi cei fără talent!

Apropo de spital, cum vă înţelegeţi cu medicii… în general?

Ca orice român, am un respect deosebit faţă de profesioniştii acestei bresle pentru că, vrei, nu vrei, din când în când mai ajungi pe la ei. De ei şi de modul în care îşi fac treaba depind confortul şi calitatea vieţii tale. Am mulţi prieteni doctori şi mă mândresc cu asta, sunt nişte oameni speciali, care au o meserie extrem de grea, extrem de dură. Jos pălăria pentru doctori, în general. Dacă am avea şi un sistem sanitar mai performant, ar fi de-a dreptul excepţional! Doctori sunt, sistemul e de vină.

Dar cu reţelele de socializare? Se spune că nu exişti dacă nu eşti pe Facebook… 

Pe bune?! Eu ştiam că nu exişti dacă nu mănânci! Eu cred că explozia Facebook este un lucru pe care îl trăim cu toţii şi de care nu ne putem feri. În curând, omul va avea, fără să vrea, pagina de Facebook de la naştere, încă din maternitate şi va fi obligat prin lege să-şi expuna gândurile, sentimentele, să-şi pună poze şi să trăiască o a doua viaţă – virtuală şi paralelă, care e mai ieftină şi mai uşoară – îţi poţi crea un confort care să te păcălească – ăsta e scopul lumii virutale: să ne facă să credem că viaţa e frumoasă, când ea are, de fapt, şi multe greutăţi. Facebook ne dă prieteni, iar ei sunt foarte greu de făcut în viaţa reală. Aşa, când intri acolo ţi vezi câţi prieteni ai… Facebook e în egală măsură o treabă bună, dar are şi o parte negativă – ne şi desocializează.

Care ar fi cel mai mare defect al dvs.?

N-am o pagină activă pe Facebook şi nu mă interesează deloc activitatea de bucătărie şi de gospodărie.

Dar cel mai costisitor?

Îmi plac ceasurile, dar nu am atât de multe.

Şi, dacă tot vorbim de bani, care ar fi cea mai mare sumă pe care aţi investit-o în umor? 

Nu pot să spun, e incomensurabilă. Mi-am investit tot ce ştiu să fac!