Toaletarea Scottish Terrierului

16 05. 2002, 18:04
Negru, galbui sau tigrat, Scottishul are un look absolut special care este realizat prin toaletajul riguros. Printre motivele pentru care unele persoane renunta sa-si ia un câine din aceasta rasa este tocmai faptul ca un Scottie netoaletat sau prost toaletat arata destul de neatragator si, în

Negru, galbui sau tigrat, Scottishul are un look absolut special care este realizat prin toaletajul riguros. Printre motivele pentru care unele persoane renunta sa-si ia un câine din aceasta rasa este tocmai faptul ca un Scottie netoaletat sau prost toaletat arata destul de neatragator si, în acelasi timp, nu multi „coafeuri” canini stiu sa „prelucreze” perfect un Scottish.

Daca toaletajul perfect este destul de greu de realizat (este nevoie si de mult talent), cel corect este la îndemâna oricui se straduieste suficient. Operatia cuprinde patru faze: periat, trimat, tuns si finisat. Periajul se face zilnic, cu o perie metalica. Înainte de a peria câinele, îl pieptanam cu un piepten metalic, cu dinti mari, care descurca parul fara sa-l taie si care descurca nodurile (câltii), dar nu smulge subparul.

Trimajul (se mai numeste stripping sau epilare) consta în îndepartarea parului mort, permitând firelor noi sa creasca viguroase. Operatia se realizeaza cu mâna si cu un cutit special, care smulge firele dar nu le taie. Cu cât Terrierul este trimat mai des, cu atât parul nou va fi mai dens si mai sanatos, iar blana va avea un aspect regulat si îngrijit (este ceea ce englezii numesc rolling-coat, adica o blana care arata permanent ca „de expozitie”).

Evident ca, din comoditate, multi stapâni îsi trimeaza Scottishii doar o data la 2-3 luni, adica atât cât este strict necesar pentru întretinerea parului în buna conditie (o incorecta întretinere a blanii poate produce afectiuni cutanate), dar aceasta practica nu este recomandabila pentru câinii de expozitie (este unul dintre principalele motive pentru care vedem în ringuri exemplare cu toaletaj nesatisfacator).

De tuns (cu masina) se tund doar anumite regiuni (conform schemei). Pe restul corpului este total contraindicat sa se tunda parul (adica sa fie taiat cu masina sau cu foarfeca), deoarece i se altereaza textura, devine tot mai moale, se încâlceste foarte usor si nu permite pielii sa „respire”.

Finisajul, datorita caruia blana va arata cât mai armonios (fara „gauri” si „scari”), este o operatie mai delicata care apeleaza, în primul rând, simtul estetic al executantului. Scottishul are un corp foarte bine legat si puternic, oarecum mic în comparatie cu lungimea capului, iar retusurile finale trebuie sa accentueze aceasta impresie.