To play or not to playlist?…

De mulți ani ma framânta problema, și iata, am adunat curaj destul sa strig: NU-MI PLAC PLAYLISTURILE! Și vorba aia, nu mi-s vreun începator rebel. Și tot nu-mi plac, și tot risc o penalizare de 10% ca sa aud piesa aia și nu ailalta. Și nici macar nu sunt ascultator, sunt datator de radio…

Sa facem o scurta socoteala: acum 15-12-10 ani radiourile însemnau foarte tare oamenii care le alcatuiau. Ciuleai urechea și știai ca acum este în program cutare, chiar daca respectivul nu scotea o vorba. Unul mixa genial, altul adora vechiturile, altul nu ierta rockul progresiv, altul nu scapa nimic nou. Moderatorii se simțeau confortabil în pielea și programul lor pentru ca era foarte al lor. Atunci când intrai în „camera” unui program, scaunul pe care stateai și masa pe care îți sprijineai coatele erau poate mai puțin marca Radio X cât marca X de-a dreptul.

Dezavantajele erau și ele proporționale cu avantajele. Puteai sa asculți o piesa în superheavy rotation, sau sa nu o asculți cu lunile. Radioul nu se înscria, decât cu multa îngaduința, în pretențioasele dar profesionistele formate HR, GH, AC, ETC. Muzica așa numit comerciala, ca sa nu-i spunem proasta, își cumpara mai greu loc on air. Banii rulați/dați/câștigați erau mai puțini.

Și într-o buna zi, algoritmii au decis: radioul adevarat se face cu playlistul jos, gata distracția. Radiourile au început sa capete personalitate, nu-i așa, muzica se vinde pe bani frumoși, moderatorii promoveaza tot și înca ceva în plus, în sfârșit, suntem profesioniști.

De fapt sunt de acord. Playlistul este un rau necesar.

Dar mi-a facut bine sa-mi vars naduful și sa-mi justific acel 10% pe care-l dau uneori uite așa, pentru ca și acum cred, radioul înca se face și cu suflet sau chef, nu numai cu profesionalism și algoritmi.

Alina Dimitriu, Radio Total