Camelia Ţapoi este una dintre acestea. Detaliile cazului său sînt cutremurătoare: jaf, victime torturate (li s-au scos ochii pentru ca imaginea agresorilor să nu rămînă pe retină) şi, în cele din urmă, crimă. Există oare o a doua şansă chiar şi pentru astfel de persoane? Este oare societatea pregătită să le primească în momentul cînd se vor întoarce în mijlocul ei? Camelia Ţapoi a fost doar martorul acestor orori şi nu un participant direct. “A ţinut de şase”, iar societatea, care a sancţionat-o cu închisoare pe viaţă, a fost mult mai blîndă decît propria sa conştiinţă.
A doua confesiune aparţine unei tinere care, sub protecţia anonimatului, şi-a mărturisit vina: complicitate la jaf armat urmat de decesul victimei. Tînăra, studentă acum la sociologie-psihologie, încearcă să-şi descopere în penitenciar o latură pe care în libertate o ignorase. Studiază, pictează, citeşte şi speră că, într-o zi, cineva îi va mai acorda o a doua şansă.
Există însă şi cazuri cînd gratiile închisorii nu pot să oprească strigătul celor care, după mulţi ani de detenţie, încă mai vor să li se facă dreptate. Acesta este cazul magistratului Mariana Roşca, care a contestat acuzaţiile aduse chiar şi după ce a fost condamnată şi a dat în judecată statul român la Curtea Europeană pentru drepturile omului. Tîrgşor, lumea de dincolo de gratii, este un spaţiu al suferinţei şi al deznădejdii, al violenţei reprimate şi, uneori, al speranţei.
Te vezi la Ştirile PRO TV – duminică, 13.15, PRO TV