Tily Niculae face din nou mărturisiri cutremurătoare! „Am pierdut cea de a doua sarcină”

Vedeta a dezvăluit pe blogul personal că a pierdut două sarcini.

„LA DOUĂ LUNI DUPĂ CE AM PIERDUT A DOUA SARCINĂ AM BOTEZAT UN BĂIEŢEL. Nu intru în detalii că îmi aduc aminte şi iar mă apucă pe şina spinării toate cele…Cert este că, anul trecut când am făcut public prima pierdere de  sarcină mi-a scris mămica lui David despre fricile şi temerile ei.

Tily Niculae, măcinată de o afecţiune cronică: „Mă termină psihic”

Timp de nouă luni  de zile, pe facebook, cu grijă şi mari speranţe am fost acolo şi am încurajat-o. I-am spus să nu facă din experienţa mea şi experienţa ei, iar dacă acest copil trebuie să vină…o să vină. Şi aşa s-a şi întâmplat! Lunile a trecut iar la un moment dat am primit un mesaj cum că, DAVID- GABRIEL a venit pe lume.

M-am bucurat enorm, fiindcă mi-am dat seama că articolul din 2016 despre trombofilie nu fusese în van, iar cu puterea lui Dumnezeu am putut  să fiu sprijin pentru foarte multe mămici. I-am spus că dacă îşi doreşte noi îl putem creştina. La momentul respectiv ea nu ştia că sunt însărcinată…din nou.

De fapt nu ne văzusem niciodată în realitate, ci doar virtual prin mesaje. Însă eu am un fler la oameni şi mă prind instant la cei care sunt profitori, cei care nu au intenţii bune dar mai ales la cei care au energie negativă. S-a emoţionat şi a zis că i se pare ireal cum pot să fiu atât deschisă practic noi fiind STRĂINE. Nu eram, aşa credea ea. Ne lega acel ceva- eram mame amândouă. La un moment dat, până în botez, da, ne-am şi văzut ca să-i ofer căruciorul Sofiei. Îl păstrasem atâţia ani în ideea că la un moment dat voi plimba şi mezinul familiei.

De abia atunci i-am mărturisit cum la distanţă de un an pierdusem a doua sarcină. Nu m-am lăsat copleşită de trăirile mele şi i-am dat înainte cu toată inima să îl creştinăm pe micuţ. Stabilise data botezului restrâns pe 20 mai, iar eu pe 21 mai aveam lansarea cărţii cu şi despre REŢETE SOFISTICATE. Eram extrem de obosită, dar nu îmi dau seama dacă neapărat de efort cât de faptul că trebuia să îmi înfrunt toate stările pe care urma să le trăiesc. Să semnez o carte pentru publicul şi comunitatea care mă urmăreşte. Clar, numai gândul mă copleşea ştiind cât de vii sunt amintirile. Eram însărcinată şi radiam de fericire.

M-am rugat la Dumnezeu să îmi dea putere pentru tot şi toate.Să accept voia lui şi să nu încerc să caut de ce-uri. Pentru că nu exista. Aşa a fost să fie…pentru mine. În seara dinaintea botezului am spălat toate hăinuţele şi le-am călcat. Le-am aranjat frumos în aşa fel încât David să simtă pe viitor cât de special, dorit şi iubit este de părinţii lui, dar şi de nişte ‘străini’ ce aveau să-i devină părinţii spirituali.”