The Life Aquatic
Visul ceh este documentarul/satira/ tragicomedie pe care l-am pierdut la Cluj… din motive japoneze.
Povestea o știți – doi studenți la regie anunța deschiderea unui hipermarket hiper ieftin & hiper imaginar, cu tot cu campanie hiper publicitara, iar lumea, firește, se înghesuie la porțile panoului uriaș în spatele caruie se întinde… hiper câmpul. De departe cel mai trist aspect al „hiperbolei” este ca se putea oricând chema Visul românesc.
Harvest Time este un film scurt (65 min), rusesc și copleșitor, aproape ca stil de bijuteria Soy Cuba și de o frumusețe dureroasa, a carui principala calitate este ca pare facut atunci când se petrece – anii ’50. Nu s-a regasit în palmares, deși cel puțin un membru al juriului mi-a marturisit ca l-ar fi premiat cu ochii închiși.
Adam and Paul este un soi de „Evitându-l pe Godot”, irlandez, minimalist și premiat pentru regie. Un premiu ar fi meritat și Ion Caramitru, absolut mortal pe post de „ghost traveller” – i-auziți: „I am not fucking romanian, I am fucking bulgarian, you fucking irish people!!!”.
Ten Minutes Older – The Trumpet este o colecție de sketch-uri semnate de nume bune și foarte bune. Wenders dezamagește, Spike Lee, Jarmusch, Kaurismaki sunt OK, Herzog și Chen Kaige înhața cupa.
Nu pot încheia fara a aminti scurt-metrajele, de care ma simt oarecum legat. Fara a contesta prea tare decizia juriului, care a premiat suedezul Sommarlek (de vis) și a „menționat” ungurescul Before Dawn (ingenios), românescul Canton (aproape perfect) și argentinianul animat Journey to Mars (emoționant), nu pot sa nu ma întreb ce s-a întâmplat cu capodopera animata Fallen Art, cu „plymptonianul” Guard Dog sau cu picturalul Happiness… în fine, dilemele cronicarului nu pot știrbi impresia prietenoasa de eleganța lasata de un festival care poate fi oricum numai anonim nu.
Andrei Cretulescu