La începutul sezonului, o vedem pe Diana Spencer (intepretată de Emma Corrin) adolescentă, curtată de prinţul Charles (Josh O’Connor), iar cele 10 episoade ne readuc în anii ’80, până în pragul căsătoriei cuplului. În acea perioadă se observă şi creşterea şi declinul premierului Margaret Thatcher, interpretată de Gillian Anderson. Apoi este Regina Elisabeta a II-a (Olivia Colman), personajul principal al serialului. După cum spune prinţul Philip în finalul sezonului, „Ea este oxigenul pe care îl respirăm cu toţii”.
O mare parte din dialogul serialului este fictiv, dar multe dintre evenimente sunt reale: războiul din Falklands, guvernul Thatcher, deteriorarea unui mariaj regal şi primii paşi ai Dianei spre independenţă. Iată, pe scurt, povestea celor 10 episoade ale sezonului 4, mai jos:
Episodul 1, „Protectorul”
„Acesta este ultimul lucru de care are nevoie această ţară. Două femei care conduc magazinul”, mormăie prinţul Philip (Tobias Menzies), în timp ce el şi regina Elisabeta o privesc pe Margaret Thatcher câştigând alegerile din 1979. „Poate că tocmai de asta are nevoie această ţară”, răspunde soţia sa.
Articolul din prima pagină a New York Times, care anunţa victoria lui Thatcher, le-a reamintit cititorilor că este prima femeie prim-ministru din Europa, menţionând totodată că „vocea şi maniera ei au amintit multor alegători nejustificat de şcoală”, o aluzie la sexismul persistent pe care l-ar urma Thatcher şi alţi lideri de sex feminin.
O analiză a şefului biroului din Londra al The Times în săptămâna dinaintea alegerilor a descris-o pe Thatcher drept „hotărâtă, puţin predicatoare, devotată noţiunii esenţiale a clasei de mijloc de „responsabilitate” şi convinsă în cea mai profundă parte a fiinţei sale că doar indivizii, nu guvernele, o pot realiza.”
Episodul 1 arată, de asemenea, asasinarea contelui Mountbatten din Birmania, unchiul prinţului Philip, a cărui barcă de pescuit a fost aruncată în aer de paramilitarii armatei republicane irlandeze. „Explozia din această dimineaţă a reverberat ca un tunet prin acest mic şi liniştit sat de pe litoral”, a raportat The Times din Mullaghmore, Irlanda. „Un martor care a văzut-o de pe ţărm a spus: „Barca a fost acolo într-un minut, iar în minutul următor a fost ca o mulţime de beţe de chibrit care plutesc pe apă”.
Episodul 2, „Proba de la Balmoral”
Al doilea episod se concentrează pe două vizite la Balmoral, o proprietate regală britanică din Scoţia. Titlul se referă la ideea că abilitatea de a face faţă tradiţiilor elaborate, jocurilor şi încălzirii proaste de la Balmoral este cheia acceptării din partea familiei regale. În mod tradiţional, primii miniştri petrec un weekend la Balmoral: în memoriile sale, Tony Blair a numit una dintre vizitele sale „o combinaţie vie de intrigă, suprarealism, cu totul ciudat”.
Thatcher eşuează lamentabil. „Niciunul dintre ceilalţi prim-miniştri nu a plecat devreme”, spune prinţesa Margaret (Helena Bonham Carter), în timp ce maşina lui Thatcher se îndepărtează. Dar acolo unde Thatcher este rigidă, nefericită şi plictisită în mediul rural, Diana este fermecătoare.
Sezonul 4 se deschide cu regina şi cercul ei tot mai preocupat să-i găsească o soţie lui Charle, care avea în jur de 30 de ani. În Diana, ei cred că au găsit fata. Charles a întâlnit-o pentru prima dată pe Diana, care avea atunci 16 ani, când o curta pe sora ei mai mare, Sarah. În serial, Diana este atrasă de Chalres, dar acesta – încă îndrăgostit de iubita sa de lungă durată, Camilla Parker Bowles – este mai puţin entuziasmat de căsătorie. Vizita la Balmoral a Dianei a fost „un triumf”, îi spune cu amărăciune lui Camilla la telefon. „Vor să mă căsătoresc cu ea.”
Episodul 3, „Basme”
La începutul celui de-al treilea episod, prinţul Charles îşi sună mama pentru a spune că a cerut-o în căsătorie. „Ai îngenunchiat?” întreabă ea emoţionată. „Am crezut că, din punct de vedere al rangului, prinţul de Ţara Galilor îngenunchează doar în faţa suveranului”, răspunde el, semn că această poveste de dragoste de „basm” va avea mai multe turnuri încuiate decât cavaleri în armuri strălucitoare .
Serialul recreează interviul de logodnă din 1981. La fel ca în viaţa reală, atunci când intervievatorul comentează cât de „îndrăgostiţi” par, Charles dă o replică deranjantă: „Orice ar însemna >”. Diana avea să numească ulterior interviul „cumplit”, spunând că răspunsul său „m-a traumatizat absolut”.
După cum a remarcat articolul din New York Times despre logodna lor, Charles a plecat ulterior într-o călătorie lungă în Australia. “The Crown” o înfăţişează pe Diana ca pe o adolescentă singuratică, pierdută în splendidele sale împrejurimi.
De asemenea, episodul prezintă primele semne ale bulimiei Dianei. În transcrierile casetelor publicate de biograful regal Andrew Morton în 1997, anul morţii ei, Diana a spus: „Bulimia a început la o săptămână după ce ne-am logodit. Soţul meu mi-a pus mâna pe talie şi mi-a spus „O, un pic dolofan aici, nu-i aşa?” Şi asta a declanşat ceva în mine. Şi chestia cu Camilla – eram disperată, disperată.”
Episodul 4, „Preferaţii”
În cel de-al patrulea episod, premierul izbucneşte în plans în faţa reginei în timpul întâlnirii săptămânale. Fiul ei, Mark, dispăruse în Sahara în timp ce conducea la Raliul Paris-Dakar. The Times a raportat la acea vreme: „La o apariţie publică la Londra în această după-amiază, prim-ministrul Thatcher a izbucnit în lacrimi atunci când a fost întrebată despre fiul ei şi a spus: „Îmi pare rău, nu există ştiri. Sunt foarte îngrijorată.”
Pe de altă parte, conflictul începe să escaladeze în Falklands, un lanţ de insule din sudul Atlanticului. Filmul arată faptul că răspunsul acerb al lui Thatcher la invazia argentiniană a arhipelagului a fost determinat de anxietatea faţă de fiul ei: „Oamenii noştri, departe de casă, vieţile lor sunt în pericol!” a strigat ea la un asistent.
În realitate, Mark Thatcher a dispărut timp de şase zile în ianuarie 1982 iar lucrătorii de fier vechi argentinieni nu şi-au ridicat pavilionul în Falkland decât în martie.
Episodul 5, „Fagan”
În al cincilea episod al sezonului, regina se trezeşte şi găseşte un bărbat în dormitorul ei de la Palatul Buckingham. Intrusul din viaţa reală a fost Michael Fagan, care, potrivit unui articol din 1982, „stătea pe pat la doi metri de regină, i-a spus că o iubeşte şi a ameninţat că se va sinucide cu o bucată de sticlă spartă”.
“The Crown” îl înfăţişează pe Fagan ca fiind o victimă a Marii Britanii conduse de Thatcher: stând la coadă pentru banii şomajului, acceptând locuri de muncă ciudate şi, în cele din urmă, având copiii înlăturaţi de stat. Când reprezentantul său local îi propune sarcastic să-i împărăşescă nemulţumirile reginei, Fagan începe să experimenteze ideea de a pătrunde în Palatul Buckingham. Adevăratul Fagan, în schimb, a declarat ziarului britanic The Independent în 2012: „Nu ştiu de ce am făcut-o, mi-a intrat ceva în cap” şi a spus că ar fi putut fi efectele secundare ale consumului de ciuperci magice.
New York Times a raportat că regina a vorbit cu Fagan despre copiii ei pentru a-l distrage în timp ce aştepta ajutor. În episod, ei nu vorbesc despre familia ei, iar Fagan aduce în schimb un argument lucid pentru schimbarea politică, implorând regina să-l asculte în timp ce încearcă să explice „ce se întâmplă în ţară” sub Thatcher.
Episodul 6, „Terra Nullius”
Cel de-al şaselea episod se concentrează pe turneul mult-mediatizat al lui Charles şi Diana în Australia, în 1983.
În „The Crown”, Diana este supărată că este forţată să-l părăsească pe tânărul prinţ William pentru o parte din turneu. La acea vreme, ziarul australian The Age a raportat că, la sosire, „părea neliniştită, chiar neplăcută şi se uita la asfalt cu ochii plecaţi de-a lungul multor scurte imagini din sesiunea foto de la aeroport”. S-a speculat că Diana ar fi fost tristă să-şi părăsească copilul, a scris reporterul, dar „oricare ar fi motivul, prinţesa Diana a trebuit să lucreze puternic pentru a produce pentru fotografi zâmbetul unei tinere mame mândre şi fericite”.
Pe parcursul episodului, Diana şi Charles se reconectează şi transformă turneul într-un succes, înainte ca popularitatea ei să-l facă gelos şi relaţia să se deterioreze din nou. Hainele Dianei au fost fotografiate pe tot parcursul turului (şi încă inspiră prezentări), iar filmul recreează multe dintre ţinute cu detalii atente.
Episodul 7, „Principiul eredităţii”
Al şaptelea episod se concentrează pe prinţesa Margaret, plină de farmec, singură şi fumătoare înrăită. La începutul episodului, ea suferă o intervenţie chirurgicală pulmonară. În 2002, cotidianul britanic The Telegraph scria despre obişnuinţa ei: „Fuma ţigări Chesterfield puternice, până la 60 pe zi câteodată”, menţionând că atunci când tatăl ei, regele George al VI-lea, a contractat cancer pulmonar în 1951, „tânăra de 22 prinţesă a reacţionat fumând chiar mai mult decât înainte.”
Margaret suferă, de asemenea, de probleme de sănătate mintală şi, în cursul tratamentului, îi descoperă pe Katherine şi Nerissa Bowes-Lyon, două rude aparent neglijate cu dizabilităţi mintale care locuiesc la Spitalul Royal Earlswood.
„Da, îmi amintesc că am auzit despre Katherine şi Nerissa şi despre problemele lor teribile. Dar sunt de mult morţi”, spune regina când Margaret vine la ea în film. „Am înţeles, amândoi sunt foarte în viaţă”, răspunde Margaret. Verifică „Burke’s Peerage”, un ghid al aristocraţiei britanice, care avea ambele surori în mod fals trecute ca fiind moarte de mult timp. Când a fost dezvăluită existenţa surorilor în 1987, în presa tabloidă britanică s-au speculat multe despre o posibilă acoperire regală.
Episodul 8, ‘48 la 1’
În iulie 1986, The Sunday Times din Londra a publicat un articol senzaţional cu titlul „Regina consternată de „Nepăsătoarea” Thatcher.” A sugerat că faimoasa regină apolitică era furioasă în secret pe primul-ministru pentru că, printre altele, nu se alătura altor naţiuni ale Commonwealth-ului în impunerea de sancţiuni asupra apartheidului din Africa de Sud. Al optulea episod se concentrează pe această „luptă necuviincioasă”, aşa cum o numea atunci Washington Post.
Palatul Buckingham a negat intens articolul, dar în film, regina este direct implicată în promovarea acestuia. Secretarul ei de presă, Michael Shea, îşi dezvăluie opiniile cu reticenţă şi mai târziu este forţat să demisioneze. În realitate, Shea a recunoscut că i-a vorbit jurnalistului, dar a spus că vorbele sale au fost scoase din context. La fel ca în film, Shea a continuat să lucreze ca romancier.
Biografia lui Charles Moore despre Thatcher spune că mai târziu regina şi-a cerut scuze premierului pentru articol.
Episodul 9, „Avalanşă”
În 1985, Diana l-a surprins pe Charles de ziua lui de naştere, dansând pe scenă „Uptown Girl” al lui Billy Joel la Royal Opera House. „Publicul a suspinat când a apărut Diana, de parcă ar fi respirat cu toţii o respiraţie uriaşă”, şi-a amintit partenerul ei de dans, Wayne Sleep, în ziarul britanic The Guardian în 2017. „La un moment dat, am făcut o piruetă şi m-a împins în jos; apoi am purtat-o pe scenă. Îmi amintesc că m-am gândit: >.”
Nu ştim cum s-a simţit cu adevărat Charles în legătură cu spectacolul, dar în episod este îngrozit, numindu-l „o afişare grotescă umilitoare”. Pe atunci, circulau deja zvonuri despre căsătoria lor. În acelaşi an, The New York Times a spus că au existat rapoarte „mai degrabă lipsite de amabilitate” „că cuplul regal se ceartă foarte mult, că el este excentric şi sub papuc şi că ea este obsedată de haine şi dietă”.
Episodul 10, „Război”
BBC a numit-o „demisia care a doborât-o pe Thatcher”. În 1990, Geoffrey Howe, cel mai vechi membru al cabinetului Thatcher, şi-a anunţat demisia cu un discurs în care i-a încurajat şi pe alţii să rupă relaţiile cu primul ministru.
Necrologul Times pentru Howe, în 2015, l-a descris ca fiind „un bărbat de nădejde, rotofei, cu părul alb, şubred, şi cu puţină carismă sau fler pentru vorbirea în public”. Dar demisia lui Howe i-a făcut pagube uriaşe lui Thatcher, iar ea a plecat în câteva săptămâni.
Episodul arată, de asemenea, o călătorie solo la New York pe care Diana a făcut-o în 1989, care a inclus o vizită la unitatea de SIDA pediatrică a Spitalului Harlem. În viaţa reală, Diana a schimbat atitudinea publicului faţă de boală, atingând pacienţii cu SIDA într-un moment în care mulţi oameni se temeau să o facă. În spitalul Harlem, a îmbrăţişat un băieţel care a avut boala, aşa cum o face în film.
Un articol din Times despre călătorie îl cita pe dr. Margaret Heagarty, director pediatric la spital, care i-a spus Dianei: „Prezenţa ta aici şi în Marea Britanie a arătat că oamenii cu această boală pot fi îmbrăţişaţi, pot fi îngrijiţi”.
Vezi trailerul AICI.
Sursa foto: Profimedia