Testele ministrului Ionut Popescu

Locul de prim gafeur al Guvernului Tariceanu este aprig disputat in ultima vreme. Daca in primele doua luni si jumatate parea ca nimeni nu-i poate ameninta pozitia lui Codrut Seres, care scotea porumbeii unul dupa altul, iata ca de o saptamana si ceva a aparut un pretendent: ministrul Finanțelor, Ionuț Popescu.

Plin de artag, tanarul finantist le-a facut bugetarilor, inainte de 8 martie, un cadou otravit: a declarat ca 4% din posturile din ministere si din institutiile subordonate vor fi reduse, pentru ca asa mai scade gaura din buget si pentru ca asa ne sfatuieste FMI-ul. Ministrul a declarat ca asteapta urgent propuneri de la ministere ca altfel va opera cu manuta sa reducerile (adica: mai repede, nemernicilor, ca altfel matur curtea cu voi!). Presa a sarit imediat, a calculat cate mii de persoane vor ramane fara lucru, au inceput lamentarile ca asta ar fi una dintre „binefacerile” cotei uniceÂ…

Numai ca in Guvernul actual nu mai este aceeasi armonie si pace pe care ne-am obisnuit sa le vedem in precedentele, ministrii care nu vor sa faca simpla figuratie chiar isi apara intereseleÂ… si fondurile.

Asa ca domnul Popescu s-a trezit cu o ploaie de „nu” si „nici sa nu-ti treaca prin cap” din partea celor vizati. Primii au fost cei de la Interne, care au baiguit ceva despre personalul insuficient.

Artileria grea si-a adunat munitia (a se citi argumentele) si a intrat in scena spre sfarsitul saptamanii trecute, azvarlindu-i in fata sperietoarea: integrarea in Uniunea Europeana.

Ministrul Justitiei a spus ca suntem codasi la acest capitol de aderare si ca daca s-ar reduce personalul, sistemul judiciar s-ar bloca, Ministerul de Interne s-a dezmeticit si a argumentat ca Politia si Politia de Frontiera sunt si asa subdimensionate si Coana Europa ne cere sa stavilim fluxul de imigranti, Sulfina Barbu de la Mediu a spus clar ca ministerul ei nu este afectat de aceasta masura si ca face angajari, pentru ca este un domeniu sensibil in negocierile de aderare la UE, celalalt Barbu, de la Munca, i-a batut obrazul si i-a reamintit ca ministerul sau nu-si permite concedieri, pentru ca se recalculeaza pensiile, asa cum s-a promis in campania electorala, deci ar mai fi nevoie de oameniÂ…

Asa ca bietul domn Popescu, bombardat din toate partile, a batut in retragere, UE dovedindu-se, in cele din urma, mai tare ca FMI.

Si ca sa nu iasa cu „onorea nereperata”, domnul ministru a gasit si explicatia pentru faptul ca a vorbit gura fara el: a vrut sa faca UN TEST! A vrut sa vada cum reactioneaza ministerele daca le ameninta putin si ca nu e nici o problema, „daca în unele instituții conducerile considera ca s-ar putea dispensa de un numar de angajați, foarte bine. La alte instituții, cum sînt cele cu atribuții în integrare, am putea avea nevoie de suplimentari”.

Pupat Piata Independentei, coane Popescule! Toata lumea e fericita acum, ne-am impacat inca o data, in stil romanesc: un pas inainte si doi inapoi. Iar „testul” matale, dupa ce le-a dat batai de cap ministrilor, mai ales celor ramasi in urma la negocierile de aderare, te-a propulsat in fruntea topului celor care vorbesc inainte de a se informa si care anunta masuri hei-rupiste fara a le fundamenta.

De fapt, daca ne gandim bine, tot intr-o testare suntem de vreo 15 ani. Ne-a testat Iliescu, mai intai, cu democratia originala si cu mineriadele, ne-au testat CDR-ul si Constantinescu capacitatea de rezistenta, Nastase ne-a pus sa-i testam oualeÂ… nu putea sa faca exceptie aceasta guvernare. Numai ca testul asta a venit prea rapid si parca vedem ceva urme de aroganta, pe ici, pe coloÂ…

Si chiar asa: nu se mai termina cu testele? Ca pana si un student chiulangiu si delasator isi termina facultatea in 10 ani si scapa de teste. Noi ne chinuim de 15 si nu se intrevede nimic. Nu ne ajuta cineva sa scapam de examenele astea?!

Iulia Neacsu