Terapie cu magneziu

Organismul uman conține circa 24 g de magneziu, din care aproximativ 50% se gâseste în structura cristalinâ a oaselor. Pe lîngâ rolul structural care decurge din cantitâțile existente în os si în țesuturile moi, magneziul joacâ si un rol funcțional multiplu.

Acesta este motivul pentru care scâderea aportului alimentar recomandat, tulburârile de absorbție intestinalâ sau poliuria conduc la apariția mai multor simptome de tipul: slâbiciune, tremor, fasciculații musculare, convulsii, comportament psihic anormal, stâri de confuzie, tahicardie, tulburâri de ritm, hipotensiune care poate ajunge la colaps.

Se apreciazâ câ, la ora actualâ, aportul de magneziu din alimente este scâzut în comparație cu necesarul pentru acest oligoelement, multe persoane prezentînd o carențâ subclinicâ.

Cauzele sînt multiple: scâderea conținutului de magneziu din sol, scâderea concentrației acestui element în vegetale – în cursul proceselor de rafinare a cerealelor, spre exemplu, se pierde 80-95% din cantitatea de magneziu sau prin pierderile culinare din timpul pregâtirii alimentelor.

Totuși, principalele surse de magneziu râmîn cerealele, legumele, nucile, laptele, carnea și în special viscerele (ficat, pancreas, creier, rinichi, splinâ), peștele și fructele de mare.

Necesarul de magneziu este de 300-350 mg/zi – pentru un adult, fiind mai mare în perioada de creștere (350-400 mg/zi pentru vîrste cuprinse între 12 și 18 ani), în timpul sarcinii și pe durata alâptârii – 450 mg/zi. Proprietâțile terapeutice ale magneziului ca agent anticonvulsiv sînt foarte utile în travaliul prematur și în stârile de preeclampsie/eclampsie.

Noi aplicații terapeutice au fost demonstrate în dismenoree și în sterilitate, unde magneziul a dovedit efecte spasmolitice, iar la pacientele care utilizeazâ pilule anticoncepționale are efect protector cardiovascular.

Cristina Petcu, medic generalist
ProTv Magazin