Teodora Ghenciu: ”Tata m-a învăţat să gătesc”
– Când ai gătit prima dată?
Cred că aveam vreo 10 ani când am gătit pentru prima oară în adevăratul sens al cuvântului. Părinţii mei erau la serviciu şi i-am aşteptat cu o friptură de pui cu sos, cu morcovi şi multe roşii. Nu am avut nicio reţetă, mâncasem însă undeva ceva asemănător şi am vrut neapărat să încerc şi eu. Nu ştiam cât se lasă la cuptor, motiv pentru care am şi ars puţin morcovii, dar a ieşit până la urmă o friptură comestibilă. Desigur, pentru mama a fost delicioasă.
– Cine te-a iniţiat în tainele gastronomiei?
Mai întâi, am învăţat să gătesc de la tata. El era bucătarul familiei. Pe parcurs, am devenit autodidactă: celebra carte a Sandei Marin o aveam mereu la îndemână acasă (am luat-o cu mine şi la Bucureşti când am plecat de acasă la facultate şi o am şi acum), mai târziu de pe internet, am furat de la prieteni, de la restaurante, orice mi-a plăcut, am încercat să reproduc. Dar, de cele mai multe ori, mi-a ieşit mai degrabă o adaptare, decât o reproducere.
Mi-e greu să mă decid asupra uneia. Sunt o gurmandă, din păcate. Imi plac mâncărurile cu sos, probabil pentru că sunt moldoveancă, dar încerc să gătesc fără, pentru că ştiu că sosul este cel care ne îngraă. Imi place costiţa pe grătar, cartofii copţi cu unt, mămăliga cu brânză de burduf şi cu smântână, supa de găluşte, salata de vinete şi multe altele.
– Ce nu-ţi lipseşte niciodată din frigider?
Fructele şi legumele, untul, ouăle, sucul de roşii, usturoiul şi lămâile.
– Ai un ingredient de care eşti dependenta?
Am descoperit recent că sucul de lămâie este un ingredient care poate face multe mâncăruri mult mai uşoare şi mai apetisante. Libanezii am observat că îl folosesc foarte mult şi „am furat” şi eu secretul. Dar un ingredient care nu cred că lipseşte din niciun fel de mâncare pe care îl fac este usturoiul.
– Ce îi găteşti cel mai des soţului tău?
Incerc să nu repet un fel de mâncare de prea multe ori sau cel puţin să îi aduc ceva nou de fiecare dată. Dar gătesc destul de des un fel de mâncare care seamănă cu cele chinezeşti, cu fâşii de piept de pui sau de curcan şi multe legume (vinete, dovlecei, ciuperci, morcovi, ardei gras) tăiate tot fâşii, toate trase la tigaie cu foarte puţin ulei de măsline. In week-end mai fac şi câte o ciorbă, pentru că îi place foarte mult soţului meu, pe care o acresc neapărat cu borş. Mai fac şi ciuperci umplute la cuptor, dovlecei pane sau pe grătar cu usturoi şi oţet balsamic şi multe salate (de sezon, de ton, de varză, de sfeclă). Mai nou am început să gătesc şi peşte, deşi nu sunt un fan, nici eu nici soţul, dar pentru că ştim că este foarte recomandat pentru sănătate, testez tot felul de reţete şi de soiuri de peşte, pentru a descoperi gusturi care să ne placă şi care să ne determine să consumăm mai mult peşte.
– Ce nu-ţi lipseşte niciodată din frigider?
Fructele şi legumele, untul, ouăle, sucul de roşii, usturoiul şi lămâile.
Tocăniţă de cartofi
Ingrediente:
Cartofi, ceapă, morcovi, ardei gras roşu, sare, piper, pătrunjel, o lingură de ulei de măsline, roşii şi suc de roşii, rozmarin, boia de ardei dulce. Cantităţile sunt ochiometrice.
Se taie cartofii cubuleţe, morcovii şi ardeiul la fel, cât mai mărunt, iar ceapa solzi. Se pune o lingură de ulei de măsline la încins, se căleşte ceapa împreună cu morcovul şi cu ardeiul, când ceapa prinde puţină culoare arămie, se pun şi cartofii, se adaugă apă cât să îi cuprindă şi se pune un capac. Când cartofii s-au fiert, se renunţă la capac, se adaugă şi roşiile tăiate cubuleţe şi peste alte câteva minute sucul de roşii, cât să îi dea o culoare plăcută şi să avem suficient sos, căci apa între timp a scăzut. Punem sare şi piper după gust, puţin rozmarin, puţină boia şi după ce închidem focul, adăugăm şi pătrunjelul tocat mărunt. Punem la loc capacul, lăsăm, dacă rezistăm, 20 de minute, pentru tocăniţa e mai bună cu cât sta mai mult, să se lege sosul şi gata!
Nicoleta Nicolae