Teo Trandafir – Scrisoare deschisă din Viena
Fosta vedetă TV, în prezent deputat PDL, cere scuze că starea de
sănătate nu i-a permis să răspundă cu aceeaşi căldură acelora care
i-au adresat mesaje sau care au
Iată integral textul scrisorii deschise transmisă, vineri, agenţiei
MEDIAFAX (www.mediafax.ro), de către Teo Trandafir:
După două luni de tratament medical şi două operaţii, încerc să-mi
adun puterile, să pot scrie câteva rânduri, pentru că mi-e tare
tare dor de prietenii mei. Mi-e dor de casă, de studenţii mei, de
oamenii care zilnic îmi trimit scrisori sau postează pe adresa mea
de facebook, iar eu încă nu mă simt în putere să le răspund
tuturor.
Aş vrea să pot să-i văd pe toţi, să-i strâng în braţe şi să le
mulţumesc că mă susţin. Vreau ca fiecare dintre aceşti oameni la
care mă gândesc acum, prieteni care de-a lungul anilor mi-au fost
aproape sau oameni care pur şi simplu mi-au apreciat munca, să ştie
că mă gândesc cu drag la ei. Vreau să ştie că, indiferent de faptul
că nu-i pot primi aici, în rezerva de la Viena, nu înseamnă nici că
sunt prizoniera medicilor, nici că nu doresc să văd pe nimeni. Pur
şi simplu evoluţia imprevizibilă a bolii nu mi-a permis să fac
asta.
Sunt un om luptător şi fiecare încurajare a lor îmi dă forţă, mă
umple de energie. Recunosc că mă amărăşte faptul că încă nu am
puterea să răspund fiecărui om care mi-a trimis o vorbă bună.
Pentru asta vreau să-mi cer scuze tuturor celor care au încercat să
ia legătura cu mine, celor care au vrut să mă ajute în orice fel,
pentru că nu am avut încă energia să le răspund cu aceeaşi
căldură.
Aş vrea să le mulţumesc tare mult şi tuturor ziariştilor, unii
foşti colegi şi prieteni, care au înţeles să nu facă din una dintre
cele mai dificile perioade ale vieţii mele un subiect de cancan, o
marfă bună de vândut bine pe piaţă. Sunt mulţi jurnalişti care au
înteles că, în acest caz, sărăcia informaţiilor picante şi lipsa
speculaţiilor nefondate ajută un om să treacă peste un moment
greu.
Aici în Spital n-am fost în dispoziţia de a urmări presa constant,
însă îmi doresc tare mult ca Maia, fiica mea, să nu se sperie când
deschide televizorul şi află informaţii despre mine.
Sunt un om care cunoaşte bine mass-media. Ştiu cât de greu e să
alegi între a forţa o ştire suculenta şi a publica informaţia seacă
primită de pe un comunicat de presă.
Celor care s-au privat pe ei inşişi, fie de audienţa obţinută uşor,
fie de o creştere de tiraj sau de accesări mai multe pe net, le
rămân prietenă pentru totdeauna. Îi rog în continuare să utilizeze
ca singură sursă de informaţie credibilă spitalul din Viena,
respectiv medicii care se ocupă de sănătatea mea. Orice alte
declaraţii bombastice venite din partea unor rude sau „cunoştinţe”
din ţară cred că ar trebui tratate rezervat pentru că am apucat să
văd câteva care recunosc că m-au mâhnit.
Şi totuşi sper să vin în ţară cât mai repede. Oricât ar suna de
patetic pentru unii, după două luni de stat aici mi s-a facut un
dor de România mea de nu vă pot spune.
Vă sărut şi nu fiţi îngrjioraţi, sunt pe mâini bune”.