Teo Trandafir: Nu am avut o viaţă împlinită. Am o viaţă plină de frustrări, plină de neîmpliniri, ca toată lumea
CSÎD: Cum te menţii în formă în această toamnă?
Teo Trandafir: Făcând lucrurile pe care le fac în fiecare zi: mănânc, practic, la fel, mă mişc cât se poate şi cât îmi permite fizicul, fac tot ce făceam înainte – nu este ca şi cum iarna m-aş menţine altfel decât vară. Ba chiar toamna mi se pare mai uşor pentru că pieţele sunt pline, poţi să îţi cumperi produse naturale şi e mai uşor de gătit. Toamna, e mult mai simplu.
CSÎD: Care sunt regulile tale de alimentaţie de la care nu te abaţi?
Teo Trandafir: N-aş putea să le enumăr, dar una dintre ele, mai nouă, de vreun an şi jumătate, este că încerc să beau supă la fiecare masă de prânz.
CSÎD: Cum procedezi când ţi-e poftă de ceva nepermis?
Teo Trandafir: Nu mi-e poftă niciodată, pentru că mi-am format un sistem de gândire foarte sănătos şi care m-a ajutat foarte mult în viaţă. După părerea mea, poftă îi este câinelui care stă şi cerşeşte la masă cu ochi umezi. Eu sunt o inteligenţă superioară, asemenea tuturor celor care mă înconjoară, astfel încât pofta nu îmi este caracteristică. Sigur, sunt curioasă să mănânc un anumit aliment, dar pot să îl mănânc şi mâine sau deloc. Cuvântul “poftă” a ajuns să îmi repugne pentru că mi-am impus să fie aşa. Nu sunt un câine legat de calorifer, care cerşeşte la masă, sunt o inteligenţă superioară care se poate abţine de la ceea ce se numeşte “poftă”.