Taxa hoteliera

Art. 46. – (1) Pentru șederea în municipii, orașe sau comune consiliile locale pot hotarî instituirea taxei hoteliere datorate de persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani.

(2) Taxa se determina pe baza cotei stabilite de consi- liile locale între 0,5% și 5%, în mod diferențiat, în funcție de categoria unitații de cazare, la tarifele practicate de aceasta. (3) Pentru șederea în stațiunile turistice, declarate con- form legii, taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% și 5%, în funcție de categoria unitații de cazare, la tarifele practicate de aceasta pentru o noapte de cazare, indiferent de durata sejurului.

Art. 47. – Persoanele care au domiciliul în aceste loca- litați, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turiștii cazați la cabanele turistice aflate în afara stațiunilor turis- tice, persoanele cu handicap, pensionarii, elevii și studenții sunt scutiți de plata taxei hoteliere.

Art. 48. – Taxa hoteliera se încaseaza de catre per- soanele juridice prin intermediul carora se realizeaza caza- rea, o data cu luarea în evidența a persoanelor cazate, și se varsa la bugetul local în primele 10 zile ale fiecarei luni pentru luna precedenta.

Art. 49. – În cazul în care taxa hoteliera este inclusa în chitanța sau în costul biletului de odihna și tratament, persoanele juridice prevazute la art. 48 vor varsa la buge- tul local al unitații administrativ-teritoriale suma încasata cu acest titlu, recuperata de la agențiile de turism prin inter- mediul carora a fost valorificata chitanța sau biletul de odihna și tratament, în primele 10 zile ale fiecarei luni pen- tru luna precedenta.

Sursa; MediafaxDatabase