Tatal prefectului de Timis a fost detinut politic

Instaurarea regimului comunist a însemnat si declansarea terorii. Noua putere, impusa de sovietici, a umplut închisorile cu „dusmani ai poporului”. Dupa câteva decenii de dictatura si dupa o revolutie, copiii detinutilor politici de ieri au ajuns astazi guvernanti.

Este si cazul prefectului PSD de Timis, al carui tata, Constantin Ciocârlie a fost condamnat pentru „uneltire contra ordinei sociale”.

Nascut la 23 octombrie 1903, în Vechiul Regat, Constantin Ciocârlie s-a stabilit în Banat, în satul Ghilad (comuna Ciacova), unde a fost învatator din 1926.

La sfârsitul anilor ’50, avea sa fie anchetat de Securitate, fiind acuzat de „uneltire contra ordinii sociale”. Unicul sau fiu, Horia, este astazi prefectul judetului Timis.

Mic burghez

Constantin Ciocârlie a fost, din 1935, membru al PNL, iar în 1945 s-a înscris în PNL – aripa Tatarascu. Doi ani mai târziu a devenit membru PCR, dar a fost exclus din partid în 1949, pe motiv ca ar fi facut parte din PSD – aripa Titel Petrescu (desi a sustinut mereu ca nu a avut legaturi cu acest partid).

Cum parintii sai avusesera trei hectare de pamânt, a fost considerat de autoritatile vremii mic burghez. Pentru atitudinea sa antisovietica si împotrivirea la colectivizare avea sa ajunga dupa gratii.

Arestarea

Constantin Ciocârlie a fost arestat la 22 septembrie 1959. Zile de-a rândul, ore în sir, capitanul de securitate Botorea Ioan l-a anchetat pe detinutul Ciocârlie, pâna a obtinut declaratiile pe care le dorea. Declaratiile unor „prieteni au avut si ele o contributie însemnata în sustinerea acuzatiilor.

„Cuvinte înjositoare”

În depozitia „prietenului” sau Tuca Nicolae, preot în satul Macedonia, scrie: „Ciocârlie Constantin a spus ca nici odata Rusi nu o sai bata pe Americani. Cînd Constantin Ciocârlie a spus aceste cuvinte stiu ca s-a exprimat cu unele cuvinte înjositoare si batjocoritoare la adresa Rusilor” (redam întocmai ortografia autorilor – n.r.).

Colectivistul Movila Vasile adauga: „Printre altele, Constantin Ciocârlie a spus: „Parinte, eu nu cred ca imbecili de Rusi vor bate apusul”.

Iar martorul Regep Iosif declara: „Constantin Ciocârlie spunea în plin public ca au ajuns sa vina papucari din Timisoara sa împarta pamântul oamenilor bogati care l-a câstigat prin munca cu sudoare si striga în gura mare ca aceasta problema nu ar mai dura mult”.

Marturisirea

Dupa o saptamâna de ancheta, Constantin Ciocârlie cedeaza si recunoaste „crimele” de care e acuzat: „Eu (…) am aratat celor prezenti ca pamântul este mostenit de la mosi-stramosi si ca este câstigat prin sudoare si prin suferinte grele si noi taranii sa fim legati de acest pamânt si sa nu ne despartim de el” (…)

„La scoala din Ghilad (…) am spus elevilor în clasa ca Rusii sînt bolsevici si ca omoara oameni”.

Lantul „crimelor”

Lt. maj. Lois Traian, anchetator penal prim de securitate, face bilantul „crimelor” de care s-a facut vinovat Constantin Ciocârlie: „capitan în armata burgheza, omul de încredere a legionarilor, PNtistilor si PNListilor sprijinind pe toate aceste partide înca din anul 1935 si mai ales pe legionari…

Elevilor le-a imprimat idei împotriva URSS si a comunistilor. La alegerile din 1946 a desfasurat o vie propaganda în favoarea partidelor burghezo-mosieresti, (…) a stagnat temporar socializarea agriculturii si dezvoltarea GAC”.

Condamnarea

Constantin Ciocârlie a fost condamnat la zece ani de munca silnica, opt ani degradare civica si confiscarea averii. În urma recursului, pedeapsa a fost redusa la trei ani închisoare corectionala si trei ani interdictie corectionala.

Condamnatul a fost încarcerat la Arad, apoi la Ostrov si Giurgeni. La eliberarea din detentie, în 20 septembrie 1962, i s-a pus în vedere ca va suporta rigorile legilor RPR daca va sufla o vorba despre cele vazute sau auzite în perioada de detentie.

Ce spune Horia Ciocârlie, prefectul de Timis.

„Aveam sase ani si jumatate si amintirile legate de arestarea tatalui meu sunt primele pe care le am. Începusem clasa I în septembrie, tata era director de scoala si învatatorul meu la scoala din satul Macedonia.

Dupa o saptamâna, a fost arestat. Am fost socat în primul rând de modul în care actiona Securitatea. Am fost treziti în forta, pe la doua noaptea, au batut în toate geamurile. Au urmat câteva ore de perchezitie în casa, apoi câteva luni de ancheta.

Îmi amintesc foarte bine sala în care a fost judecat si judecata. Pâna atunci nu am cunoscut persoanele care l-au acuzat pe tata, nici avocatul nu-i stia.

Avusese chiar conflicte cu legionarii, pentru ca nu-i lasase pe elevi sa se angreneze în politica. Creierul a fost secretarul de partid din sat.

Doi ani si jumatate nu am stiut nimic de el. Dupa Revolutie, tata a avut aceleasi convingeri politice ca si mine. Am privit cam la fel evenimentele, nu a fost o deosebire de vederi politice, ne puteam chiar sfatui.”

Liana Paun [Banateanul]