Sziget. Rataciți printre 550 de concerte

An de an, la Sziget se aduna câteva sute de mii de oameni din toata lumea, pentru a lua parte la cel mai mare festival de muzica din Europa Centrala. August 2006 i-a adus la Budapesta pe Radiohead, Placebo, Franz Ferdinand, Prodigy, pentru a numi doar câteva din cele 550 de concerte din festival. Evident, reporterii Apropo au fost acolo.

Pâna la Sziget se poate ajunge cu trenul, avionul sau mașina proprie. Dar, pentru ca tot urmeaza sa stai la cort, ar fi bine sa te împrietenești pe tren cu cei care merg acolo. Îi recunoști ușor, dupa tricourile cu trupe și aerul de party pe care-l au, fie ca-s la vagonul restaurant, fie la o țigara pe culoar.

Gara Keleti din Budapesta devine pentru câteva zile locul în care coboara toți cei care sunt dispuși sa petreaca 7 zile printre decibeli, bere și tot ce înseamna atmosfera de festival internațional de muzica.

Accesul pe insula se face pe un pod, pe care scrie „Welcome” în mai multe limbi, și care, spunea bine cineva, seamana cu intrarea în paradis. Dai biletul, ți-ai luat brațara și nu mai ramâne decât sa cauți un loc bun unde sa campezi, deși e greu de gasit, daca nu ai venit cu o seara înainte. Dupa o tura de seara, prin „stațiune”, totul pare neschimbat de anul trecut: cortul care vinde palinka e la locul lui, zona afro cu tipi care vând pe lânga droguri ușoare și obiecte artizanale (mai mult ziua!), scena de teatru și dans e la locul ei, doar macaraua de bungee jumping e în alt loc, dar tot observabila de la scena principala.

Pentru ca s-a mai umblat puțin la sponsorii festivalului, berea a fost ceva mai ieftina anul acesta, aproximativ 5 RON, în banii noștri, așa ca nu era foarte grav daca pentru câteva zile uitai sa mai bei și apa. Iar paznicii au avut destul de furca cu cei care înlocuiau laptele din cutie cu vodka de la supermarketul de lânga insula, întrucât nu ai voie sa introduci alcool pe insula, fie el îndoit cu lapte sau apa minerala.

Prima zi a început în forța, cu Franz Ferdinand, cap de afiș pe mainstage, și cu Therapy câteva ore mai devreme, pe lumina. Britanicii au mai trecut pe insula, le-a placut și au revenit, dupa cum a spus Kapranos, vocalul de la Franz.

În fiecare seara, zona de la mainstage, devenea super aglomerata, fie ca era vorba de Radiohead, Placebo, Prodigy sau Scissor Sisters. Era ideal sa mergi cu macar 45 de minute înainte de concert mai în fața, daca vroiai sa vezi de aproape cum cânta York, Molko, Flint sau Kapranos, dar pentru ca întotdeauna trebuia sa mai iei ceva de la bar, te mulțumeai și cu un loc mai în spate. Era locul cel mai bun pentru a începe seara. De la 21.30 pâna la 23 era concert, dupa care mai consultai o data programul sa vezi pe ce gen mergi: house, raggae, punk, bere, vin, narghilea, sau, noutatea de anul asta, Silent Disco, o discoteca în care toata lumea dansa cu caștile în urechi, pe muzica a doi DJ-i, așa ca fiecare se mișca în ritmul care-i convenea. Cine-Trip, locul cel mai cool de anul trecut, a fost îmbunatațit și stricat în același timp, întrucât au disparut dușurile de la 12 noaptea și iarba de pe jos.

La capitolul distracții de noapte, care merg bine, daca vrei sa te trezești din orice, trebuie aminitia catapulta cu coarda bungee. Te urci într-un scaun metalic, cineva te leaga de toate membrele, dupa care ești aruncat în sus cu o viteza direct proporționala cu nivelul adrenalinei, iar întoarcerea pe pamânt se face, cum altfel, cu capul în jos, și sângele în cap.

Fara îndoiala, cel mai frumos aspect al festivalului de la Sziget sunt oamenii care-i calca pragul. Fie ca sunt din Australia, Croația, Belgia, America sau Anglia, toți sunt acolo pentru a se distra la maximum!

Pe nemți îi recunoști dupa alura impozanta, parul blond și vorbitul raspicat. Irlandezii țin sa arboreze drapelul în fața cortului, asta în cazul în care nu se îmbraca direct cu el, iar italienii au, cei mai mulți, tricouri albastre, cu „Italia” scris mare pe piept, veniți anul acesta mai ales pentru Jovanotti. Ar mai fi ungurii, care încep sa semene din ce în ce mai mult cu o nație din vest, daca îi judecam dupa aspectul vestimentar sau coafurile din ce în ce mai îndraznețe. Pe români îi recunoști cel mai ușor, la întoarcere, pe tren, atunci când își promit unii altora ca se vor revedea la anul, pe insula la o bere.

Parerea redactorilor despre ultimul album al Rihannei – „A Girl Like Me”, o puteți afla numai din ultimul numar al revistei.