Sufletele din spatele gratiilor

Dacă în străinătate parcurile zoo sînt întreţinute la standarde ri­di­cate, în România, grădinile zoologice s-au transformat în puşcării, unde ani­ma­lele sînt ţinute în condiţii mizere. În ur­mă cu două luni, Dana Belciug, re­por­ter la Antena 1, a plecat cu o echi­pă de filmare să ”viziteze” gră­dinile zoo­­lo­gice de prin ţară.

”Am fost în 10 grădini zoologice din toată ţara, în ce­le mai cum­plite dar şi în unele unde au­to­ri­tă­ţile locale fac mari eforturi să le ofere ani­malelor condiţii bune în cap­tivitate. Buhuşi, Galaţi – zoo Gîr­boa­vele, Te­cuci, Ră­dăuţi, Cîmpia Tur­zii sau Ora­dea sînt locurile unde săl­bă­ticiunile sînt înfo­metate, neîngrijite şi obligate să-şi ducă viaţa în cuşti de 20 de metri pă­traţi, în cel mai fericit caz. Am cola­bo­rat foarte bine cu fun­daţia Vier Pfo­ten, cea care se ocupă de protecţia ani­malelor. Am decis să mergem ca sim­pli vizitatori şi să fil­măm totul cu ca­mera ascunsă. Aşa am reuşit să intrăm în toate locurile, dar mai ales în gră­di­ni­le zoo închise. A­colo unde, pentru cîţiva lei, paznicii, portarii ne-au dat voie să ne plimbăm ore în şir peste tot”, povesteşte Dana.

Seria reportajelor a scos la iveală o realitate crudă, desprinsă parcă dintr-un film despre lagărele de concen­trare. De data aceasta, în locul oa­me­nilor stau alte suflete… ”Am stat la cî­ţi­va centimetri de animalele sălbatice şi am putut să le hrănim pe cele înfo­metate. Cam toate cerşeau ceva de mîncare. De la lei şi tigri pînă la urşi, vulpi şi maimuţe.

Cînd auzeau foş­ne­tul unei pungi sau miroseau că avem ceva de mîncare, începeau să se agite, să se milogească, să se caţăre pe gra­tiile cuştilor. La Zoo Gîrboavele, am fost atacaţi de un tigru. Felina a sărit la noi şi s-a izbit de barele de fier. La Gîrboavele, toate animalele sînt ex­trem de agresive pentru că sînt zilnic hăituite şi terorizate şi provocate de cîinele angajaţilor”.

5000 de euro pentru o blană de jaguar

Cît de gravă e situaţia animalelor din grădinile zoologice? ”Nu este gravă, este cumplită. Puşcăriaşii de la zoo sînt bătrîni şi bolnavi. Se chinuie iarna în frig, iar vara se coc pe betonul din cu­ştile lor. La Buhuşi, doi dintre lei au picioa­rele din spate aproape parali­za­te, iar o leoaică mai vede doar cu un singur ochi. Celălalt ochi e alb, are ca­ta­ractă. Mai toţi urşii de la zoo sînt degradaţi şi fără strălucire. Sînt hrăniţi doar cu pîine, au dinţii stricaţi, cariaţi şi răni la picioare. La fel de rău arată cam toate animalele sălbatice. Dar şi cele domestice. Numai la noi în Ro­mânia, cîinii, măgarii, iepurii şi găinile sînt considerate de către şefii de zoo atracţii”, ne răspunde Dana.

Unul dintre cele mai şocante reportaje a fost despre directorul grădinii zoo­lo­gice de la Oneşti, care nu vinde blana ursului din pădure, ci pe cea a jagua­ru­lui. Suma cerută… 5000 de euro! ”Negocierea a început chiar la zoo, iar apoi ne-a chemat la el acasă să ne arate marfa. Directorul ne-a spus că blana este de la unul dintre jaguarii din grădina zoo. Un jaguar care a murit , după spusele lui”.

La mila autorităţilor

Dacă telespectatorii au fost extrem de impresionaţi de această cam­panie, iar unii dintre ei s-au oferit să dea o mînă de ajutor, reacţia au­tori­tăţilor lipseşte cu desăvîrşire. ”Sper sincer ca auto­rităţile locale să dea semne de umanitate. Şi să înţeleagă că, deşi nu aduc vo­turi, sălbăticiunile din iadul numit zoo merită respect, atenţie, mîncare şi apă în fiecare zi. Sînt repor­ter de eveniment şi am văzut multe în anii de cînd lucrez la Antena 1. Dar nu mai ştiu de cînd nu m-am simţit atît de neputincioasă ca în faţa unei cuşti în care este închis un animal. Şi am vă­zut sute. Am trecut prin toate stările: de la milă la uimire şi furie extremă. Dar, de fiecare dată, mă gîndesc că dacă eu sînt revoltată, oamenii care se uită la televizor vor fi şi mai revol­taţi. Şi, atunci, împreună, putem să facem ceva, să ajutăm să schimbăm soarta sufletelor lipsite de apărare”.

Răsfăţata Danei

”Am un schnauzer uriaş – To­ra. Cerşetoarea şefă, cum îi spun eu în glumă. Merge la pas fă­ră lesă şi niciodată nu tra­ver­sează strada fără să se asi­gure. Se aşa­ză pe bordură, se asigură stînga – dreapta şi abia apoi trece, spre amuza­men­tul şi uimirea trecătorilor. Cînd ajunge pe ce­lălalt tro­tuar, o zbu­gheşte la fu­gă. Ga­ta edu­caţia, gata manie­rele…”.