Stiai de ce CD-ul poate inregistra fix 74 de minute?
Cand a iesit pe piata standardul audio al Compact Disc-ului, in
1980, un lucru era foarte curios: capacitatea de stocare era de 74
de minute. Nu de 60, nu de 70 ci fix 74 si o datoram unui surd.
Cel despre care vorbim nu este altul decat Ludwig van Beethoven
care, desi surzise aproape de tot, si-a incheiat cariera de
compozitor cu Simfonia nr.9 in D minor, op.125.
Dar cum a fost acesta un factor de decizie pentru standardul
CD-ului?
In 1979, doi factori importanti ai industriei audio, Sony si
Phillips incercau sa puna la punct standardul Compact Discului:
Phillips dorea un disc de 11,5 cm dar Sony vroia de 10 cm.
Ambele erau capabile sa inregistreze destul de mult, cel de 10
cm fiind capabil sa stocheze pana la 60 de minute date audio pe 16
biti, la frecventa de 44,056 Hz.
Nemultumirea a venit, insa, din partea lui Norio Ohga, un
audiofil, care in 1980 a ajuns presedintele
companiei Sony.
Cerinta acestuia era ca Compact Disc-ul sa fie capabil sa redea
intrega Simfonie nr.9 a lui Beethoven iar cea mai lunga
interpretare a simfoniei a durat 74 de minute, fiind o inregistrare
mono in timpul festivalului Bayreuther Festspiele din 1951 condusa
de Wilhelm Furtwangler.
Asadar, standardul a fost stabilit la 12 cm, 74 de minute (4440
de secunde, dupa cum ar spune
o „vedeta” autohtona).
Cei de la Phillips au negat aceasta varianta declarand ca
dimensiunea a fost aleasa la 12 cm fiind o valoare neutra insa
povestea cu simfonia suna mai plauzibil.