Ştefan Bănică, ULTIMUL DANS (interviu)
– Când ai dansat tu ultima oară? Cu ce prilej? Cu cine?
(Râde) Bună întrebare. Ultima dată am dansat de unul singur acum cateva zile, cand am avut un concert la Sala Sporturilor din Oradea. Dacă mă întrebi serios, nu-mi mai amintesc exact când. Cred că acum vreo două săptămâni, la ziua unui coleg de teatru. Eram pe punctul de a pleca şi nu mai ştiu cine a venit la mine, m-a luat în braţe, era o finţă înaltă şi puternică. Am zis să nu mă opun, că vreau să plec întreg acasă. Cam atunci am dansat ultima dată.
– In acest sezon al emisiunii „Dansez pentru tine” concurează printre alţii şi Bianca Drăguşanu. Ce părere ai despre ea?
Indiferent care este percepţia mea sau a oamenilor despre Bianca Drăguşanu, important e să înţeleagă că în această competeţie trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să facă tot ce ţine de ea pentru persoana cu care face echipă. Omul ăla care vine acolo, vine cu un caz dramatic, de cele mai multe ori. Deci, când vii la „Dansez pentru tine” trebuie să fii foarte conştient că pe umerii tăi atârnă o responsabilitate uriaşă vizavi de destinul unui om, pe care tu poţi să-l schimbi prin implicarea ta.
O, eşti drăguţă. Implinesc 45 în octombrie! Copiii mei, o spun de la bun început, copiii mei sunt cea mai mare realizare, de departe. Am doi copii frumoşi şi deştepţi şi sunt foarte mândru de ei. Nu-mi dau seama când au trecut toţi aceşti ani, iar instinctele mele energetice, cel puţin din punct de vedere teoretic, sunt ca la 20 de ani. Şi, uneori, mă mai mir când nu toate lucrurile merg exact ca atunci. Dar, lăsând gluma la o parte, cred că fiecare vârstă are frumuseţea ei. Am cunoscut persoane de peste 70 de ani care au rămas tinere, în ciuda vârstei. Maestrul Radu Beligan, de exemplu, este un om tânăr prin tot ceea ce face şi gândeşte. Şi asta după aproape 75 de ani de carieră. Senzaţional! Mai există oameni tineri pe dinăuntru care au poftă de viaţă şi se bucură de ceea ce li se întâmplă. Pentru mine, aceşti oameni sunt un exemplu.
– Ai fost foarte legat de tatăl tău. Ce faci când ţi se face dor de el?
Mă gândesc pur şi simplu la el, uneori îmi pun discurile lui sau mă uit la imagini cu el. E o legătură atât de puternică, încât îl port cu mine tot timpul. De fiecare dată când am greutăţi în viaţa mea sau, din contră, momente de bucurie, ştiu că e cu mine acolo.
Ştefănel e foarte conştient, mă uimeşte ştiind replici pe dinafară din spectacolele tatălui meu, spectacole filmate, din variete-uri sau muzica cântată de el. Este foarte conştient de cine a fost bunicul lui. Violeta e prea mică ca să înţeleagă.
– Care este cea mai tare amintire legată de copilăria ta?
N-aş putea să spun care e cea mai frumoasă, pentru că au fost atâtea, iar emoţiile sunt foarte diferite. Aş putea să-ţi povestesc, de pildă, o întâmplare de la vârsta de 5 ani. Mama m-a crescut în spiritul Crăciunului, poate de aici mi se trag şi concertele (râde), şi aveam o mătuşă din partea mamei care venea şi se deghiza în Moş Crăciun. Eram în faţa unui moment de magie. Ştiu că trebuia să fiu cuminte, nu fusesem şi eram disperat că nu mai vine Moşu’. Când a venit, nu pot să-ţi spun ce am simţit, era ceva… Aveam senzaţia că parcă a coborât din sania lui din poveşti. Este fabulos, imaginaţia lucrează, mai ales cea a unui copil. Şi asta este una din amintirile extraordinare.
– Ce face Andreea? Ce le spuneţi celor care nu va dădeau mai mult de 2 ani?
Am obosit să răspund la genul acesta de întrebări. Andreea are treaba ei, e implicată în foarte multe proiecte umanitare. Publicaţiile care au depăşit limita bunului simţ, în ceea ce ne priveşte, sunt acum acţionate în judecată, pentru că asta e singura cale legală. Celor care ne-au apreciat şi ne-au încurajat, le multumesc, celorlalţi le urez să fie sănătoşi şi să-şi vadă fiecare de familia lui. Asta e cel mai important, să te uiţi la tine în curte şi apoi la altul, indiferent dacă eşti sau nu persoană publică.
– Eşti un om fericit?
Sunt un om fericit pentru că am doi copii care mă împlinesc şi cu care încerc să petrec cât mai mult timp, chiar dacă nu reuşesc mereu. Copiii nu sunt impresionaţi nici de ceea ce faci, nici de cine eşti, ci de timpul pe care îl petreci eu ei. Vreau să mă bucur de fiecare moment petrecut împreună. Sunt fericit, pentru că am o meserie prin care pot transmite emoţie şi bucurie celorlalţi. Ca să împarţi bucurie, trebuie să fii tu insuţi bucuros. Asta e o lecţie de viaţă pe care am reţinut-o bine, sper!
– Timpul trece foarte repede, acum vine iarna şi concertele tale de la Sala Palatului. Ce surprize vei pregăti anul acesta?
In primul rând, invitaţii-supriză, ca de obicei, pe care nu-i dezvălui, pentru că de asta sunt surpriză, în al doilea rând, piesele de pe noul album, „Altceva”, şi apoi atmosfera care se creează acolo şi care este unică în peisajul muzical românesc. Am anunţat deja primele două concerte, pe 13 şi 14 decembrie, ora 19:30, la Sala Palatului, mai multe informaţii găsiţi pe site-ul www.stefanbanica.ro şi pe pagina mea de facebook: www.facebook.com/StefanBanicaOfficial. Concertele de Crăciun mă încarcă cât pentru un an întreg. Este un schimb de energie fabulos între cei din sala şi noi, cei de pe scenă.
Nicoleta Nicolae