Statistica privind impartirea angajatilor in functie de salarii

Oficial, doar 16.500 de oameni castiga peste 1.200 de euro. In realitate, sunt peste 200.000, carora li se platesc salarii prin microintreprinderi, persoane fizice autorizate, drepturi de autor sau venituri din comisioane. Cauza este neplafonarea la un nivel rezonabil a contributiilor de asigurari sociale.

In mod oficial, doar 16.541 de romani aveau anul trecut salarii nete mai mari de 1.200 de euro lunar. In realitate, numarul acestora este de cel putin 10 ori mai mare, doar ca banii sunt derulati prin microintreprinderi si alte metode asemanatoare.

Conform unei anchete a Institutului National de Statistica (INS), doar 1,3% dintre salariati au declarat anul trecut salarii brute lunare mai mari de 4.000 de lei (1.111 euro), doar 0,7% dintre salariati au declarat venituri brute mai mari de 5.000 de lei (1.389 de euro) si doar 0,4% – peste 6.000 de lei (1.667 de euro brut, adica 1.200 de euro net).

Pe de alta parte, 10,4% dintre salariati, adica peste 400.000 de persoane, castiga salariul minim brut pe economie, adica 310 lei in 2005 si 330 de lei anul acesta.

Tot in mod oficial, o treime dintre romani declarau anul trecut salarii brute de 500 de lei lunar (circa 100 de euro net lunar).

Nici numarul mic de angajati cu salariul maxim si nici numarul mare de angajati cu salariul minim nu sunt credibile.

Explicatia consta chiar in folosirea altor metode pentru plata salariilor, pentru ca o mare parte din salariatii cu venituri mari au un minim „trecut pe cartea de munca”.

INS deruleaza aceasta ancheta anual, cu referire la luna octombrie a fiecarui an, pe un esantion reprezentativ de companii din economie. Studiul citat are ca referinta luna octombrie din 2005, cand salariul minim brut era de 310 lei, iar cel mediu brut era de 975 de lei.

Printre cei cu salarii mari (peste 1.200 de euro net, adica peste 6.000 de lei brut, conform INS), cei mai multi lucreaza in banci: 4.056 de persoane, adica 25% dintre cei cu salarii peste limita superioara a anchetei INS.

Bancherii sunt urmati de lucratorii din comert, intre care 3.328 au declarat salarii mari. In toata industria prelucratoare, unde lucreaza mai bine de 1,4 milioane de persoane, statistica oficiala arata ca doar 3.186 de persoane castiga peste 1.200 de euro net lunar.

Insa numarul celor cu salarii mari este considerat foarte mic. „Daca luam doar bancile si firmele de consultanta din Bucuresti, depasim aceasta cifra”, spune Gabriel Biris, avocat specializat in fiscalitate. El spune ca numarul celor cu salarii mari este in realitate mult mai mare, dar ca angajatorii si angajatii prefera de multe ori scheme de salarizare care folosesc slabiciunile legii.

Numai in banci, numarul salariatilor se apropie de 70.000, in timp ce salariul mediu este de 700-800 de euro. Daca distributia salariilor ar fi normala, cel putin 20.000-25.000 de bancheri ar trebui sa declare salarii nete de peste 1.000 – 1.200 de euro.

Chiar si in restul companiilor mari, cel putin primii cinci manageri castiga peste 1.200 de euro. Daca exista 5.000 de astfel de companii in economia Romaniei, numai de aici ar trebui sa vina alti 25.000 de angajati cu venituri mari.

Care este motivul folosirii schemelor salariale alternative? In primul rand, contributiile sociale pe care companiile si angajatii trebuie sa le plateasca sunt impovaratoare.

Chiar daca impozitul pe salariile mari a scazut de la 40% la 16% prin introducerea cotei unice, contributiile sociale sunt motivul pentru care salariile mari ocolesc procedurile formale.

In acest moment, pentru a oferi unui angajat un salariu net de 1.000 de euro, costul total al unei companii este de fapt dublu, de aproape 2.000 de euro.

Asa ca firmele au inventat noi metode de salarizare, care fac compromis intre acordarea de sa-larii mari si pastrarea procedurilor in limite legale.

Metoda preferata este folosirea microintreprinderilor de management si consultanta, cu un singur angajat.

Microintreprinderile platesc doar un impozit de 3% pe cifra de afaceri, adica o obligatie simbolica prin comparatie cu impozitul pe salariu de 16% si contributiile sociale care totalizeaza 47%.

Biris estimeaza ca exista circa 200.000 de microintreprinderi cu un singur angajat, dintre care aproximativ trei sferturi au fost infiintate pentru plata unor salarii mari. „Singura solutie pentru a limita aceasta practica este plafonarea bazei de calcul a contributiilor sociale, astfel incat sa creasca gradul de conformare voluntara la plata normala a salariilor”, spune Biris.

Cu alte cuvinte, in cazul unor salarii mari, contributiile sociale sa aiba o limita legala, pentru a nu deveni prohibitive pentru angajator. Aceasta metoda este folosita si in alte state din regiune.

La prima vedere, plafonarea ar aduce un minus la bugetul public, dar, avand in vedere amploarea fenomenului, bugetul ar putea chiar avea de castigat, spune Biris. Daca plafonarea se face la nivelul unui salariu brut de 4.000 de lei (820 de euro net lunar), bugetul poate castiga intre 30 si 300 de milioane de euro anual, in functie de numarul microintreprinderilor care folosesc aceasta metoda de salarizare. „Riscul este practic zero, toata lumea are de castigat”, spune avocatul.

Mai simplu spus, Biris propune ca cei cu salarii lunare nete de 820 de euro si cei cu salarii lunare nete de 8.200 de euro sa plateasca acelasi volum al contributiilor sociale. In acest fel, ar fi inutila camuflarea salariilor mari si plata acestora prin microintreprinderi.

„Mi se pare absurd sa se pastreze in continuare posibilitatea de a folosi microintre-prinderi pentru plata de salarii, in loc sa se creeze un sistem rezonabil de impozitare a muncii care sa poata scoate la lumina o baza impozabila mult mai mare decat cea din prezent”, considera Biris.

Mai mult, regimul microintre-prinderilor se imbunatateste in 2007: impozitul pe cifra de afaceri scade de la 3% la 2%, existand destule premise pentru ca microfirmele sa fie utilizate in continuare pentru plata salariilor.

Desi Ministerul Finantelor a introdus in Codul fiscal norme mai restrictive pentru microintreprinderi, acestea pot fi si ele ocolite, explica Biris.

In primul rand, Codul fiscal prevede ca microfirmele vor beneficia de impozitul de 2% pe afaceri doar daca au majoritatea veniturilor din productie, nu din servicii cum ar fi consultanta sau managementul. Totusi, aceste prevederi nu se pot aplica efectiv de la anul, pentru ca evaluarea veniturilor microfirmelor se face la sfarsitul anului anterior, iar la sfarsitul acestui an noile norme abia intra in vigoare, neputand fi aplicate retroactiv.

„In plus, la anul pe vremea aceasta, nimeni nu ii poate impiedica pe cei care folosesc microfirmele pentru plata salariilor sa inchida respectivele microfirme si sa deschida altele noi, care sa se califice din nou la impozitul de 2%”, spune Biris.

O alta categorie de salarii mari, dar nedeclarate ca atare, sunt cele ale expatilor. Numarul expatilor din Romania a crescut foarte mult in ultimii ani, iar salariile lor depasesc cu usurinta 5.000 – 10.000 de euro net lunar, mai ales in pozitii de management. Acestia folosesc de multe ori plata salariilor „off-shore”, tot pentru a scapa de plata contributiilor.

Insa nu doar microintreprinderile sunt folosite pentru plata unor salarii mai mari, dar cu evitarea platii contributiilor sociale. Tot mai multe firme ofera angajatilor lor o parte variabila de salariu, care depinde de unele performante, de volumul vanzarilor, de exemplu. Pentru acestea, singura impunere este impozitul de 16% pe venit, fara plata contributiilor.

Alte metode utilizate in practica sunt folosirea PFA (persoane fizice autorizate), plata unor drepturi de autor si alte metode.

„Toate schemele de optimizare fiscala sunt orientate acum spre evitarea contributiilor sociale”, spune Biris. „Odata ce cuantumul acestora va fi adus la un nivel rezonabil, sunt sigur ca vom fi surprinsi de rezultate”, a adaugat el.

Realitatea economica s-a adaptat rapid la noile politici salariale practicate in piata muncii. Bancile, de exemplu, au inceput sa accepte ca venituri eligibile la credite si alte venituri in afara salariului „traditional”.

De exemplu, la calculul capacitatii de indatorare prin credit sunt tot mai des acceptate veniturile din comisioane (componenta variabila a salariilor), veniturile realizate in calitate de persoana fizica autorizata sau veniturile obtinute din cesiunea drepturilor de autor.

Nota: Datele sunt aferente lunii octombrie 2005

Mihai Bobocea
Ziarul Financiar