Stam bine! Cantitativ.

Cantitativ stam bine. Nenumarate fatuci bat la porțile afirmarii. Fac coada pe la ușile lui Duța, Moga, Ionița sau Ogașanu. Au auzit ele ca daca intri la ei te-ai scos. Și unele chiar intra. Au de toate: tzoale, look, atitudine, fitze, cash, voința, mașina, sponsor, proiecte, afara de un mic amanunt: ureche!

Nu e vina lor. Nu le-au taiat-o nici „managerii” geloși! Pur și simplu natura e uneori zaluda și mai uita cum sta treba cu detaliile. Ori se pierde în ele. Fatucile nu se pierd și nu descurajeaza. Asta e bine. Da e și de rau. Ce te faci daca vreunul din cei amintiți mai sus cedeaza asaltului nurliu și-i scapa un cântecel, doar ca sa și-o ia de pe cap? Și se mai întâmpla, sa recunoaștem. Acum nu mai e nimic de facut. Nici macar lecțiile de canto!

„Un an de zile sa mai pierd? Da-le dracu’ de lecții! Ce, parca alelalte au? Pai n-ați vazut cum behaie? N-am timp de pierdut! Merg la Mamaia, Mangalia, Amara, Buhuși, Pașcani! Sa ma vada lumea, sa auda de mine. Sa am și eu „cântari” pe bani”.

Și uite așa, forțeaza cu sfârcurile înfiorate intrarea în topurile de radio. Sau macar câteva difuzari acolo… S-au prins ca daca te dau aștia la radio cât mai mult ai și „cântari” și vânzari. Și te suna casa producatoare (ușor jenata fiindca știe ca talentul e în raport rasturnat cu suma bagata), manageru’, impresaru’, mama, tata.

„Haideți, va rog eu, macar 2-3 difuzari pe zi și o sa vedeți ca și noi suntem draguți”. Și care tânjesc sa apara la Teo în emisiune. Daaaaa, tuuu! Și musai în alea 2-3 ziare în care se zgâiește toata lumea la tzâtze. E un fel de obținere a unei diplome.

Pentru asta trebuie sa se dezbrace un pic, nu? E un certificat ca de azi înainte lumea asta se învârte și dupa culoarea de la tanga ei. S-a realizat! Familia o înțelege ai o sprijina! Iubitul o protejeaza și-i face mofturile! Impresarul alearga în stânga și-n dreapta. Manageru’-i ține agenda încarcata. Stresul e mare și nu știu cum mai rezista.

Ca ea sunt mii și mii. Cum spuneam, cantitativ stam bine.

Nono Semen