Sportacus în România “Oricine poate fi supererou”
-Cum este să fii un supererou tot timpul?
Eu, unul, sînt un tip obişnuit. Iar Sportacus este un erou un pic peste medie, nu are superputeri, nu este ca Spiderman sau Batman, tot ceea ce face este realizabil, aşa că dacă dormi destul, mănînci sănătos şi ai o atitudine pozitivă poţi face aceleaşi lucruri ca şi Sportacus.
– Cum erai în copilărie? Ce visai să devii “cînd te faci mare”?
Copil fiind, aveam o imaginaţie debordantă şi nu stăteam o clipă locului. Nu mă duceam la cinematograf pentru că, la jumătatea filmului, eu vedeam deja în mintea mea finalul, aşa că n-aveam răbdare să stau cuminte în scaun. Cred că mi-ar fi plăcut să fiu arhitect. Am învăţat să construiesc case – mi-am construit propria casă de la zero – de foarte tînăr, de pe la 10 ani. Am fost un copil foarte fericit, cam micuţ de statură şi nu prea îmi plăcea şcoala.
– Ce-ai făcut înainte de “Orăşelul leneş”?
– Cum s-a născut “Orăşelul leneş”?
Cînd am conceput “Lazy Town”, m-am întrebat cum este, de fapt, o persoană sănătoasă. În mintea mea, o persoană sănătoasă este o persoană echilibrată. Deci, dacă pui toate personajele din “Orăşelul leneş” la un loc, obţii o persoană sănătoasă. Astfel, cînd te trezeşti şi spui “Pot face orice!” eşti Sportacus, cîteodată eşti Robbie Putrezitul şi nu ai chef de nimic, cîteodată eşti egoistul Stingy – “Locul acesta de parcare e AL MEU!” – iar uneori vrei să te îndopi cu ciocolată precum Ziggy.
– De ce ai numit show-ul “Orăşelul leneş”?
Noi vorbim despre sănătate, dar nu o spunem niciodată. Să fim realişti, nici un copil nu s-ar uita la “Orăşelul sănătos”. Dar “Orăşelul leneş” îi intrigă, îi face să se întrebe ce fac ăia acolo. În unele ţări, la nivel de audienţă, “Lazy Town” se situează undeva între “Lost” şi “Neveste disperate”.
– Tu nu leneveşti niciodată?
Este normal să tragi un pui de somn după-amiaza, mai ales dacă eşti copil. Nu înseamnă că eşti leneş. “Leneş” eşti cînd nu-ţi mai pasă. Spre exemplu, dacă n-am copii, nu îmi pasă de copii. Nu sînt bătrîn, nu îmi pasă de bătrîni. Nu sînt român, nu îmi pasă de români. Cînd îţi pasă de toate acestea, lucrurile încep să meargă.
– Este România “Orăşelul leneş”?
În România, rata obezităţii este de 40%. Românii consumă multă carne, la fel şi islandezii, dar cred că problema este că mamele, şi mai ales bunicile, îşi pun copiii să mănînce mult, să termine tot din farfurie. Poate dacă le-am determina să reducă un pic porţiile… Mai mult, este ridicol să mănînci la micul-dejun acele cereale aşa-zise sănătoase, pline de aditivi şi coloranţi. Părinţii trebuie să facă ceva, să schimbe atitudinea marilor companii. Este posibil. A început cu industria tutunului – cine şi-ar fi imaginat acum cîţiva ani că în New York nu poţi fuma în restaurante? De ce nu s-ar întîmpla asta şi cu, de pildă, cartofii prăjiţi?
– Te-am văzut la Discovery, într-o emisiune despre cei mai bogaţi oameni din lume…
Ei bine, producătorii acelei emisiuni căutau oameni de succes din toată lumea. Au vrut să ştie dacă în Islanda sînt oameni bogaţi şi aşa au ajuns la mine. Pentru că eu spun întotdeauna că sînt cel mai bogat om din lume. Nu mă refer neapărat la bani, ci la faptul că sînt mulţumit de viaţa mea. Am creat ceva ce contează pentru multă lume, călătoresc mult, cunosc mulţi copii… Chiar dacă n-aş avea bani mulţi, tot aş fi cel mai bogat om din lume.
Cîteva sfaturi pentru părinţi
Orăşelul leneş
Luni-Duminică; 20.00, Jetix