Spaga pentru arta
* Articol preluat din sectiunea „911 Romania” a site-ului dbrom.ro
Felul meu de raportare la lume este marcat de o gramada de nimicuri. Printre care si arta, veche sau contemporana, ea reprezinta calea de exprimare a celor mai frumoase vise, ganduri sau emotii. Bat capitala in lung si in lat prin diferite expozitii sau anticariate si uneori se-ntampla sa ma opresc in fata unei opere si sa apara sentimentul ciudat ca imi spune ceva. Acel ceva inexprimabil ma fascineaza si inevitabil am devenit unul din cumparatorii infocati.
Cu timpul, incepi sa-ti modelezi gusturile, iti formezi ochiul, si incepi sa cunosti valoarea obiectelor intalnite. Daca reusesti sa si speculezi un pic subiectivitatea unui potential cumparator de arta, deja totul se transforma in comert. Statutul artistului este inseparabil legat de comercianti. Ei sunt cei care asigura proliferarea artei, indiferent daca iau forma unui negustor, a unei galerii, a unui lacas de cultura sau teatru, ei reprezinta veriga necesara ducerii la bun sfarsit a actului artistic.
Ca sa revin la ce ma doare pe mine, o sa va povestesc cateva patanii din ultima vreme. Asadar, ma aflam intr-o galerie de arta contemporana si ma hotarasc a cumpara niste cadouri, pretul era ok, vanzatoarea le ambaleaza cu grija si cand sa platesc, aflu cu stupoare ca pretul era intr-adevar cel afisat, dar daca doream si un bon fiscal, trebuia sa platesc in plus 19%, adica t.v.a.-ul aferent. Inevitabil in buricul capitalei artistii si comerciantii prefera sa vanda la negru, pentru ca materialele sunt scumpe, taxele la stat mari, si chiriile la spatii exorbitante.
Eu le dau dreptate, numai ca totul s-a transformat intr-o harababura de nedescris, drept dovada este unul din vestitele targuri de antichitati unde nici unul dintre cei 50 de negustori prezenti nu poseda o casa de marcat, cu toate ca reprezentau anticariate renumite din oras. Singurele care se mai straduiesc sa fie in regula sunt casele de licitatii si teatrele, pentru ca nu vor sa se coboare la nivelul unor mici gainari evazionisti.
Da, de evaziune vorbesc, de ananghia in care se zbate arta contemporana, silita sa prolifereze intr-o jungla a lipsurilor. Nu cred ca dorinta de imbogatire peste noapte ii mana sa riste, ci foamea si nevoile vietii cotidiene. Gandirea lor de oameni boemi este simpla – „daca guvernantii fura, buticarul de la colt fura, eu de ce as fi cinstit?”. Exista un minister al culturii, o chestie vaga pentru mine si pentru multi artisti, pentru ca preocuparile lui sunt straine noua, asa ca singura solutie de salvare ramane societatea, adica noi, toti care mai credem in valoare si frumos.
Alternativa este sa mergem mai des la teatru, opera sau balet, si toata lumea va avea de castigat, sa ne decoram casele cu diferite lucruri create de un artist in loc de chinezisme de duzina, sau daca timpul si comoditatea sunt scuzele noastre, am putea oferi spaga functionarului vesnic dornic de o atentie, doua bilete la teatru sau un chilipir artistic. Oare nu s-au saturat sa-si faca stive de pachete de cafea acasa? Eu asa am auzit, si in plus daca societatea noastra este putreda, spaga pentru arta ar putea scoate ceva bun din ea pana la urma.