Sonia Argint Ionescu, despre dorinţe şi nu numai…
Ce înseamnă pentru Sonia Argint Ionescu Televiziunea Română?
Pentru mine, TVR este legat de dragostea mea dintâi: limba germană. Datorită ei am ajuns să prezint de 15 ani, lunea, ”Deutsch…um eins” (emisiunea în limba germană a postului TVR 1). Apoi am fost în proiecte mai ample de divertisment: co-prezentatoare la Cerbul de Aur şi Eurovision.
Care este proiectul tău de suflet în acest moment?
Sunt dintre cei care în absolut tot ceea ce am făcut am pus suflet. Şi sunt recunoscătore că am putut alege proiectele în care m-am implicat. Tocmai de aceea, odată ce am zis da, mă concentrez şi merg cu toate motoarele în direcţia aleasă, iar în acest moment ea se numeşte ”Vreau să fiu sănătos” (emisiunea de sănătate a postului TVR 1 pe care o puteţi urmări sâmbăta, de la 14.30).
Am înţeles ca vei anunta notele la Eurovizion 2015. Care ţi s-a părut cea mai bună melodie din concurs în ultimii ani?
Da, este al treilea an în care am fost desemnată de TVR ca ”spokesperson” al televiziunii naţionale pentru finala Eurovision. Voi anunţa notele acordate participanţilor de către români, pe care îi invit şi cu această ocazie să voteze în număr şi mai mare decât anul trecut, să exprime astfel pe cine preferă. Fenomenul Eurovision însă mă pasionează de multă vreme. Cred că nu am ratat vreo ediţie, aşa că sunt destul de informată referitor la ce s-a întâmplat în acest concurs în ultimii cel puţin zece ani. “Euphoria” a câtăreţei Loreen din Suedia a fost piesa pe care de îndată ce am auzit-o am spus că va fi câştigătoare. Este o piesă pe care încă o mai ascult deseori atunci când alerg. Dacă mă gândesc strict la piesele trimise de România, atunci favoriţii mei au fost Cezar, Mihai Trăistariu, Paula şi Ovi, Luminiţa Anghel şi Sistem. Ordinea este una la întâmplare. Însă reprezentanţii noştri au fost în fiecare an demni de luat în seamă, nu cred că vreodată ne-am făcut de râs aşa cum s-a întâmplat în cazul unor ţări cu lungă tradiţie în muzică.
Pe ce loc crezi că se vor clasa băieţii de la Voltaj anul acesta în finala Eurovizion?
Cred, cu convingere, că a participa e cel mai mare câştig. Ca şi în sport. Asta încerc să le insuflu şi baieţilor mei; cred în competiţie şi competitivitate, dar cu măsură. Am văzut prima semifinală, cea în care au concurat şi reprezentanţii noştri şi s-au calificat în finală, iar impresia cu care am rămas este că au şanse mari să se afle între primii zece. Este foarte dificil să preconizezi dacă locul lor va fi pe podium. Ştim cu toţii prea bine cât de mult contează voturile aliaţilor tradiţionali, dar şi trendul anului. Însă piesa ”De la capăt” este, cu siguranţă, una reuşită, sună bine, are mesaj, băieţii arată bine, la fel şi show-ul. Îmi place că au ales să cânte mare parte a piesei în limba română. Şi în acest an, România a trimis un produs de calitate, de nivel internaţional, cu care ne putem mândri cu toţii.
Te-ai lansat la un moment dat şi în lumea fashion. Cum a evoluat afacerea ta cu bijuterii? Şi ce alt gen de afacere te-ar tenta în viitor?
Brandul de bijuterii pe care l-am creat îmi stimulează mult latura creativă şi pasiunea pentru fashion. În general, cred ca e bine să faci lucruri la care te pricepi, cât de cât. Eu gândesc în termeni de proiect. Atunci când identific un domeniu în care mi-ar plăcea să activez, caut modalităţi de a-l materializa, astfel încât să fie la nivelul la care îmi doresc şi să am rezultatele pe care mi le doresc. Oricine care a creat ceva, orice (un pantof, o cămaşă, o fustă, o geantă…) ştie cât de minunată este senzaţia în momentul în care vezi creaţia ta purtată şi adaptată unei ţinute şi desigur unei personalităţi.
Eşti o femeie care face mult sport. Care este stilul tău de viaţă? Cât sport faci pe săptămânî?
Da, într-adevăr, fac mult sport. Motivul principal este că îmi place. Simplu, nu? Pentru mine, să merg la sală, în parc să alerg sau o oră de Hotpod Yoga înseamnă momente de bucurie. Fac ceva pentru mine, care mă face să mă simt bine. Apoi, desigur, pentru mine este important pentru că vreau să arăt bine cât mai multă vreme şi pentru că vreau să fiu sănătoasă. Iar o viaţă sănătoasă trebuie să includă mişcare. Practic sport între 3 şi 5 ori pe săptămână, în funcţie timp si chef. Da, mi se întâmplă să n-am chef, dar am o regulă: doar maxim o data pe săptămână. De alergat, indiferent de vreme, prefer să alerg în parc, alături de soţul meu.
Cum arată meniul tău zilnic?
Îmi place să mănânc şi de aceea pentru mine este foarte important gustul mâncării. Aşa că niciodată nu voi mânca ceva doar de foame. Fac piaţa la trei zile, am în frigider legume şi fructe de sezon, din care fie îmi prepar salate, fie le transform în preparate calde precum paste cu diferite sosuri, orez cu legume. Exemplu concret al momentului: dimineaţa un shake cu căpşuni, banană, seminţe de cânepă şi lapte de orez, de ovăz sau de migdale (perfect înainte de sală), după sport fie mănânc o omletă uşor picantă cu ciuperci, ardei, ceapă şi roşii fie un sandwich cu cremă de brânză, spanac, avocado, castravete şi somon afumat. La prânz şi cină mănânc fie o salată cu telemea de oaie sau cu halloumi, fie paste sau poate ceva din meniul raw vegan al soţului meu. Între mese mă mai răsfăţ cu ceva dulce făcut în casă pentru copii.
Vara bate la uşă. Unde veţi merge în vacanţă în acest an?
Întotdeauna pe perioada verii, în funcţie de timp şi posibilităţi, încercăm să ajungem în mai multe locuri, mare şi munte, ţară şi străinătate. Încercăm să ne vizităm prietenii, de care ne este foarte dor, iar în restul anului este mai complicat din punct de vedre al timpului. Vreau să ajungem şi la mare la noi. De curând am descoperit un loc cu o veche tradiţie, hotelul Europa din Eforie Nord. O săptămână acolo ar fi minunate atât pentru noi, adulţii, deoarece am putea beneficia de senzaţionalele tratamente, cât şi pentru copii, care au parte de activităţi potrivite vârstei lor.
Ai un loc în lumea asta în care ai vrea să ajungi şi încă nu s-a întâmplat?
Da, îmi doresc să ajung în foarte multe locuri. Dar un top trei ar fi Maldive, New York şi Tokio, in afara graniţelor. Şi în ţară sunt locuri pe care încă nu le-am vizitat, aşa că în top 3 ar fi: Voroneţ şi Peştera Urşilor. Mai ales că acum băieţii sunt mai mari şi putem încerca ceva mai sportiv, aş vrea să facem o drumeţie pe Jepi.