Si ma visam asa frumos…”pe un cal alb, in straie de boier, calarind agale spre balconul tau, iubito. Si coborand… incepeam sa iti recit cele mai frumoase versuri pe care le-au inspirat muzele… si ma chemai in casa ta. Ambii am cedat tentatiei, si am alergat unul spre celalalt, ne-am imbratisat puternic, ne-am strans la piept „mai-mai” sa ne luam aerul… Imi cufundam nasul in parul tau, frumos mirositor, si ma imbatam cu mireasma iubirii”… Dar oare ce miroase? M-am trezit, sau care-i baiu’ ?… /Razvan Rebegeanu & Dragos Tanase