Software si hardware care se auto-refac

In urma cu cativa ani la o companie de asigurari, procesul file-locking a unui server tot esua, iar vanzatorul nu a putut produce un patch pentru a stopa acest lucru. Ca rezultat, un fisier putea fi accesat de mai mult de un utilizator in acelasi moment.

Administratorul IT al companiei a scris un custom script care restarta procesul de locking de fiecare data cand acesta esua, aproximativ la fiecare 10 minute. „Era mai bine decat sa fie furiosi pe mine cateva sute de utilizatori”, a declarat administratorul de atunci, Nick van der Zweep, acum director de virtualizare si utilitate in cadrul companiei Hewlett-Packard.

Custom codul scris de Van der Zweep a fost un prim exemplu al unui software care se repara singur, o categorie care a atras atentia cercetatorilor si companiilor precum HP, IBM si Computer Associates International. Dar multe alte companii cerceteaza si dezvolta capacitati de auto-reparare pentru produsele lor.

De exemplu, exista deja produse pe piata care corecteaza automat, sau se repara singure, componente sau subsisteme, precum servere, care au asemenea capacitati. Dar pentru urmatorii 2-5 ani atentia va fi indreptata asupra dezvoltarii de retele intregi si sisteme care se auto-repara prin intermediul unor aplicatii si resurse, sunt de parere analistii.

Definitiile auto-refacerii variaza foarte mult. Auto-repararea este capcitatea oricarei compenente si tehnologii de a se auto-monitoriza, de a auto-diagnostica o problema si apoi de a initia o solutie care sa treaca de respectiva problema sau sa o rezolve, este definitia data de un analist al firmei IDC.

Richard Ptak, analist al firmei Ptak, Noel&Associates din Boston este de parere ca desi termenul genereaza multa confuzie, pentru ca un sistem sa se auto-repare trebuie sa indeplineasca patru functii : auto-monitorizarea, auto-analizarea, planificarea si executia. Sistemele actuale implementeaza cele patru stadii cu diferite grade de complexitate.

Adevarata provocare va fi sa se introduca implementarea celor patru pasi la nivele mai joase – la nivelul dispozitivelor si circuitelor. Ptak estimeaza ca in urmatorii doi ani vor fi produse cipuri cu astfel de capacitati, care sa suporte dispozitive cu capacitati de auto-reparare, acestea in cinci ani, urmate apoi de circuite organice, care sa vor adapata pentru a corecta deficientele si esecurile.

Se pare ca in perioada care va urma producatorii vor forma parteneriate pentru a unifica cele patru faze ale auto-repararii.

Intre timp, compania nou infiintata Vieo din Austin, incearca sa dezvolte un singur dispozitiv care sa indeplineasca toate cele patru functii la un loc si care sa inlocuiasca o serie de dispozitive construite de alte companii.

Cercetatorii de la Institutul Tehnologic Georgia lucreaza cu aparatura donata de IBM pentru a dezvolta sisteme care se auto-refac. Ei studiaza modul in care sistemele pot raspunde la intreruperi si alte evenimente inntr-un mod mult mai rapid decat o fac in prezent. O arie de cercetare va fi aceea de a gasi moduri de a dezvolta sisteme care se auto-refac prin intermediu layer-elor din retea, de la Layer 1, layerul fizic, la Layer 7, aplicatia layer.

De exemplu, in prezent TCP incetineste trimiterea de pachete catre layere mai slabe din retea, in special cand acestea contin un continut bogat multimedia.

Ca dovada a interesului manifestat pentru sistemele care se auto-refac, Agentia Defence Advanced Research Projects Agency evalueaza propunerile pentru sprijinirea cercetarii si testarii pentru programul sau Self-Regenerative Systems.

Sursa: Computerworld, preluat de SmartNews.