Smaranda Vornicu – Un meniu româno-italian… de Crăciun

– Unde vei petrece Crăciunul anul acesta?

Acasă, că în fiecare an, alături de familie şi de prieteni. Mai mult ca oricare alta, această sărbătoare este una în care trebuie să fim împreună. Există o lumină caldă, aurie şi un parfum anume al acestor zile de iarnă – ca o crustă de cozonac frumos rumenit. 

– Cum merge „goană după cadouri”?

Am început-o… mental, pentru că practic nu am apucat să cumpăr nimic. Însă ştiu ce îi face plăcere fiecăruia dintre cei dragi, aşa că nu mă tem că nu voi găsi darurile potrivite. Oricum, una dintre ocupaţiile mele favorite este aceea de a împacheta cadourile de Crăciun. Am întotdeauna o mulţime de ambalaje, accesorii şi ustensile speciale pentru acest scop.

 – Ce îţi doreşti să primeşti de la Moş?

Mă uit în jur, văd multă singurătate şi suferinţa – nu pot decât să ne doresc sănătate şi multe zile frumoase împreună. Iar dacă mă întrebi ce cadouri aştept să găsesc sub pom în acest an – e simplu, că în fiecare an: cărţi. Mai ales o anume carte de bucate.

 – Care este cea mai dragă amintirea a ta din copilărie legată de Crăciun?

Împodobirea bradului era şi este un adevărat ritual pentru familia noastră. Există încă decoraţiuni de pom din vremea străbunicii pe care le am fie eu, fie fratele meu. Îmi amintesc în ce complicaţii intra mamă, încercând să ne distragă atenţia pentru a pune cadourile sub brad. Era amuzant, mai ales că noi cotrobăiserăm prin toate dulapurile şi ştiam exact ce vom primi. 

O altă amintire frumoasă este aceea a uneia dintre primele seri de ajun ale fiului meu. Fratele meu s-a costumat în Moş Crăciun şi a condus de-a latul oraşului pentru a veni să îi aducă darurile. În drum spre noi, la fiecare semafor, vedea copii din alte maşini cum fac ochii mari şi le arata părinţilor lor: „Uite, mami, uite, tati – Moşul conduce maşina de lângă noi!”. Tudor, fiul meu, a fost extrem de emoţionat – era de-a dreptul palid şi foarte serios, îi tremura vocea când îşi spunea poezia. Nu există nimic mai frumos decât ochii unui copil în seara de Crăciun!

– Ce tradiţii vei respecta?

În fiecare an pregătesc reţete de familie: o terină de porc de la bunica mea piemonteza şi cozonacul celeilalte bunici, olteanca. E un cozonac cu foarte multă nucă, aşa cum îmi place mie. Iar în ziua de Crăciun, plăcerea mea personală – esenţă a sărbătorii – este un pahar de şampanie cu o felie din acest cozonac. 

 – Şi ce va conţine meniul de Crăciun?

În afară de reţetele de mai sus, toate cele tradiţionale, pregătite de noi, acasă: caltaboş, piftie, sarmale. Plus câteva reţete speciale, pe care le-am adăugat pe parcursul timpului: fructe trase în ciocolată, salată de avocado sau peste marinat în stil suedez. 

–  Dar de Revelion, unde vei petrece?

De Revelion, tot cu prieteni dragi, gasca noastră – ne cunoaştem de ani de zile şi ne distrăm la fel de bine în fiecare an, chiar dacă am mai albit puţin.

– Ce superstiţii legate de Noaptea dintre ani cunoşti?

În fiecare an, oriunde m-aş afla de Revelion, am la mine o farfurie şi un creion dermatograf.  Îi pun pe toţi cei prezenţi să se semneze pe farfurie şi fix la miezul nopţii o spargem în mii de cioburi – să se facă praf tot ghinionul din anul anterior! E o tradiţie de familie, venită din Italia.

– Ce îţi doreşti în 2014?

Îmi doresc să văd mai mulţi romani zâmbind, din motive justificate. Pentru că sunt sănătoşi, pentru că pruncii lor îşi găsesc frumos şi lin drumul în viaţă, pentru că visele lor se împlinesc. Îmi doresc să ne regăsim speranţele şi  dorinţa de a progresa împreună, nu izolat. Acestea sunt şi urările mele pentru telespectatorii noştri, pentru cititorii voştri, în acest an nou.