Simt

de Raluca Blanaru
Simt cum tacerea îmi apasa pe umerii ascunsei mulțumiri ce îmi împânzise destul de mult timp din viața mea, sufletulÂ…Captivata de placerea sadicei enigme, îmi pastrez calmul sentiment pozitiv în adâncul inimii mele și ramân cu speranța ca mi se va încredința într-o buna zi și cel mai așteptat moment din viața mea: momentul în care voi deveni independenta!

Îmi va ramâne o singura preocupare în aceasta viața trecatoare a meaÂ…sa te caut pe tine și sa am puterea sa te recunosc daca te afluÂ…

Aș dori ca eu sa am acum puterea de a gandi pozitiv și de a spera ca te pot gasi înca din primele mele cautariÂ…dar sunt slabe șansele ca eu sa îmi pot dezvolta aceasta gândire din cauza puternicei stari de melancolie ce pare ca ma sechestreaza dupa dureroase și grele gratii ce nu îmi permit aspirarea catre ceea ce îmi doresc euÂ…Daca aș putea sa evadez, aș fugi în brațele speranțeiÂ…ale speranței ca te pot gasiÂ…

Sunt puține lucruri care reușeșc a-mi fura un zâmbet în aceste dese momente de tristețeÂ…mi-ar putea fura un scurt și pieritor zâmbet care mi-ar trada chinul de a evadaÂ…

Nu mai am lacrimi pentru a plânge, nu mai am glas pentru a ma ruga, pentru a ma ruga ție sa vii sa ma gasești, sa ma scapi de chinuri și dureri sufleteștiÂ…

Momentul în care voi deveni independenta va ramâne pururea întiparit în mintea mea, caci atunci, închisoarea mâhnirii îmi va elibera sufletul, dar pâna atunci trebuie sa îmi îndeplinesc pedeapsa capatata pentru ca am îndraznit sa mi te închipui, pentru ca am încalcat totodata legile nescrise ale iubirii egoisteÂ…Am îndraznit sa îmi închipui persoana ce îmi va lua iubirea cu inima cu totÂ…