Simona Mihăescu – De 11 ani, Acasă
De mai bine de şase ani, prezintă “Reţeta de Acasă” şi “Acasă în bucătărie”, aşa că în acest timp a experimentat sute de reţete. Chiar dacă iubeşte la nebunie emisiunile culinare, şi-ar dori pe viitor şi un rol într-un serial, evident tot la Acasă, pentru că de 11 ani viaţa ei e legată strîns de acest post.
Pe 2 februarie 1998, se regăsea printre prezentatoarele cu care a fost inaugurat acest post şi iată că e încă în faţa micului ecran pentru telespectatorii fideli. “Nu ştiu cum am rezistat atât de mult. Cred că este ceva ce ţine de personalitate, farmec, caracter. Toate acestea se văd dincolo de ecran şi se contabilizează în ani. Nimeni nu rămîne tînăr şi orice imagine se uzează, dar dacă eşti sincer, profesionist, înţelept, se creează o legătură ca un fir invizibil între tine şi public”, spune ea.
Fără 5 kg după lansarea Acasă
A început să prezinte seriale, programe de Revelion, diverse evenimente, pînă cînd a primit prima ei emisiune, "Ia-mă acasă", o producţie despre oameni şi animale, care i-a adus satisfacţii imense. “A fost o emisiune longevivă pentru perioada aceea: cinci ani”. Însă emisiunile culinare prezentate ulterior rezistă de şi mai mult timp.
A doua zi de naştere
Revenind în prezent, “la aniversarea din 2 februarie de obicei simt ce simt şi de ziua mea, puţină nostalgie după anii trecuţi, dar şi o imensă bucurie pentru că am făcut lucruri cu care mă mîndresc şi mai ales că am reuşit să aniversez un număr destul de mare de ani în acelaşi loc. Mi-e dragă televiziunea asta, face parte din mine şi eu din ea”.
La vîrsta preşcolară
Parte din ea este şi fiul de numai patru ani, Andrei. “Acum, merge la grădiniţă. În afara orelor de grădiniţă, petrecem destul de mult timp împreună. Îmi place să mă ocup de el şi sînt fericită că pînă acum am avut un program suficient de flexibil ca să nu-i lipsesc. Lui îi place să ne jucăm de-a piraţii sau alte jocuri care presupun acţiune, eu încerc să-l atrag spre poveşti, lego, colorat, pictat.
Cînd sîntem împreună, mă roagă să-i fac şniţele, chifteluţele şi mai ales sărmăluţe. Ca mai toţi copiii, nu poate suferi legumele şi nici după fructe nu se dă în vînt. Dar eu reuşesc să-l păcălesc să consume şi aceste alimente, pentru că vreau să aibă o alimentaţie echilibrată”.
Puţin şi bun
“Mănînc aproape orice, dar în cantităţi mici. Încerc să nu mă ridic niciodată sătulă de la masă, iar când vreau să scap de kilogramele în plus, mănînc la prînz carne slabă la grătar cu garnitură de legume la grătar sau fierte, seara fructe şi exclud pîinea şi dulciurile”.