Silviu Lung Jr. are o poartă şi un nume mare de apărat

– Când ai realizat cine e tatăl tău, Silviu Lung?
Când am văzut primele meciuri cu el. Când aveam patru sau cinci ani, mă lua lângă el şi ne uitam împreună la casete. „Hai, vino, fiule, să- ţi arăt cine a fost tatăl tău”, îmi spunea.

– Cât de greu e să te cheme Lung, mai ales când eşti şi portar?
Nu e deloc greu, dar lumea mă raportează la ce a fost tatăl meu şi la performanţele sale, care sunt foarte greu de realizat în momentul de faţă. Să aperi atâtea meciuri la Naţională, să fii căpitan, să joci o semifinală de Cupa UEFA şi o finală de Cupa Campionilor, sunt nişte perfomanţe greu de egalat.

– Au fost discuţii, unii probabil au crezut că eşti favorizat…
Niciodată nu am fost favorizat, ba întotdeauna mi s-au pus beţe în roate. Toţi se uitau ciudat. A trebuit să demonstrez prin muncă, prin talent că nu contează numele. Poate că, dacă mă chema altcumva, era mult mai bine acum.

– Cum e să fii antrenat de tatăl tău?
Cred că este unul dintre cei mai buni, dacă nu cel mai bun antrenor de portari din ţară. Avem o relaţie normală între un antrenor şi un jucător, o relaţie de respect.

– Ce îţi place cel mai mult la tatăl tău?
Calmul său şi încrederea pe care mi-o inspiră.

– Ce portari îţi plac?
Mie mi-a plăcut, de când eram mic, Bogdan Lobonţ. Acum îmi place foarte mult Muslera, portarul Uruguayului, care joacă la Galatasaray.

– Ce muzică asculţi?
Orice, fără manele. Să nu aud manele! Maneaua este o poluare fonică.

– Şi când ascultă colegii în vestiar?
Nu se ascultă. Nici la Craiova nu se ascultau.

– Ce emisiuni favorite ai?
„Vocea României”, iar acum a început pe Antena1 emisiunea „Ghici cine sunt”. Îmi place şi „Vreau să fiu miliardar” cu Virgil Ianţu.

Alin Fornade (ProSport)